18 definiții pentru birocrație biurocrație


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BIROCRAȚÍE, birocrații, s. f. 1. Putere excesivă a administrației. 2. Muncă rutinieră, formală. – Din fr. bureaucratie.

birocrațíe sf [At: ALECSANDRI, T. 111 / V: (înv) biur- / Pl: (rar) -ii / E: fr bureaucratie] 1-2 Interpretare și aplicare a legilor, regulamentelor etc. în litera lor, fără a le înțelege spiritul. 3 Totalitatea birocraților.

BIROCRAȚÍE, birocrații, s. f. Interpretare și aplicare a legilor, a dispozițiilor, a regulamentelor etc. numai în litera lor, fără preocuparea de a le înțelege spiritul; birocratism, funcționarism. – Din fr. bureaucratie.

BIROCRAȚÍE s. f. 1. (În orînduirea burgheză) Sistem administrativ formalist, în care aparatul funcționăresc, rupt de masele muncitoare, exercită în stat o putere, o influență excesivă și preponderentă, în dauna intereselor obștești și în favoarea claselor exploatatoare; (cu sens colectiv) pătura privilegiată din clasa dominantă a exploatatorilor, în mîinile căreia se află puterea; înalta funcționărime. Mă făcuse să înțeleg că așezarea noastră socială și politică era alcătuită din «simple firme fără conținuț», cu o birocrație conruptă, cu moșierime feudală. SADOVEANU, N. F. 134. 2. Birocratism. Și asemeni unor spărturi în densitatea de neînchipuit a păienjenișului birocrației, au început a răbufni faptele de tot felul. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 109, 10/3. – Variantă: (azi pe cale de dispariție) biurocrațíe (ALECSANDRI, T. 111) s. f.

BIROCRAȚÍE, birocrații, s. f. Birocratism. – Fr. bureaucratie.

BIROCRAȚÍE s.f. 1. (Rar) Birocratism. 2. Birocrație muncitorească = pătură coruptă prin salarii mari și alte avantaje; aristocrație muncitorească. [Gen. -iei, var. biurocrație s.f. / < fr. bureaucratie, cf. fr. bureau – birou, gr. kratos – putere].

BIROCRAȚÍE s. f. birocratism; ansamblul funcționarilor publici. (< fr. bureaucratie)

BIROCRAȚÍE f. 1) Atitudine caracterizată printr-o respectare exagerată a formalităților sau a regulilor scrise; formalism. 2) Totalitate a birocraților. [Art. birocrația; G.-D. birocrației; Sil. -cra-ți-e] /<fr. bureaucratie

biurocrație sf vz birocrație

BIUROCRAȚÍE s. f. v. birocrație.

BIUROCRAȚÍE s.f. v. birocrație.

biurocrație f. 1. puterea, organizarea muncii în biurouri; 2. influența biurourilor.

*bĭurocrațíe f. (fr. bureaucratie). Defav. Puterea autoritară a bĭurourilor (a funcționarilor).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

birocrațíe (-ro-cra-) s. f., art. birocrațía, g.-d. art. birocrațíei; pl. birocrațíi, art. birocrațíile

birocrațíe s. f. (sil. -cra-). art. birocrațía, g.-d. art. birocrațíei; pl. birocrațíi, art. birocrațíile


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BIROCRAȚÍE s. v. birocratism.

BIROCRAȚIE s. birocratism, (depr.) scriptologie. (O condamnabilă ~.)

Intrare: birocrație
birocrație substantiv feminin
  • silabație: bi-ro-cra-
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • birocrație
  • birocrația
plural
  • birocrații
  • birocrațiile
genitiv-dativ singular
  • birocrații
  • birocrației
plural
  • birocrații
  • birocrațiilor
vocativ singular
plural
biurocrație substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • biurocrație
  • biurocrația
plural
  • biurocrații
  • biurocrațiile
genitiv-dativ singular
  • biurocrații
  • biurocrației
plural
  • biurocrații
  • biurocrațiilor
vocativ singular
plural

birocrație biurocrație

  • 1. Putere excesivă a administrației.
    surse: DEX '09
    • diferențiere Interpretare și aplicare a legilor, a dispozițiilor, a regulamentelor etc. numai în litera lor, fără preocuparea de a le înțelege spiritul.
      surse: DEX '98 DLRLC DN sinonime: birocratism funcționarism scriptologie
    • diferențiere (În orânduirea burgheză) Sistem administrativ formalist, în care aparatul funcționăresc, rupt de masele muncitoare, exercită în stat o putere, o influență excesivă și preponderentă, în dauna intereselor obștești și în favoarea claselor exploatatoare.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Și asemeni unor spărturi în densitatea de neînchipuit a păienjenișului birocrației, au început a răbufni faptele de tot felul. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 109, 10/3.
        surse: DLRLC
    • 1.1. Ansamblul funcționarilor publici.
      surse: MDN '00
      • 1.1.1. (cu sens) colectiv Pătura privilegiată din clasa dominantă a exploatatorilor, în mâinile căreia se află puterea; înalta funcționărime.
        surse: DLRLC un exemplu
        exemple
        • Mă făcuse să înțeleg că așezarea noastră socială și politică era alcătuită din «simple firme fără conținuț», cu o birocrație conruptă, cu moșierime feudală. SADOVEANU, N. F. 134.
          surse: DLRLC
      • 1.1.2. Birocrație muncitorească = pătură coruptă prin salarii mari și alte avantaje; aristocrație muncitorească.
        surse: DN
  • 2. Muncă rutinieră, formală.
    surse: DEX '09

etimologie: