funcționarism sns [At: MAIORESCU, D. IV, 553 / P: ~ți-o~ / E: fr fonctionnarisme] (Dep) 1 Tendință de a crește numărul funcționarilor și rolul acestora în stat. 2 Birocratism.

FUNCȚIONARISM s.n. Tendința birocratică a unei persoane de a considera toate problemele numai din punctul său individual de vedere și nu din acela al interesului general; atitudine indiferentă, lipsită de interes și devotament față de munca îndeplinită; birocratism. [Pron. -ți-o-. / cf. fr. fonctionnarisme].

FUNCȚIONARISM s. n. tendință birocratică de a considera problemele din punct de vedere individual și nu general. (< fr. functionnarisme)

FUNCȚIONARISM n. 1) Tendință birocratică de a rezolvă problemele din punct de vedere individual și nu general. 2) Atitudine indiferentă față de muncă. [Sil. -ți-o-] /<fr. fonctionnarisme

funcționarism n. 1. biurocrație; 2. vânătoare de funcțiuni.

*funcționarízm n. (d. funcționar). Sistemă administrativă bazată pe existența unuĭ prea mare număr de funcționarĭ. Prea mare dorință de a ajunge funcționar: boala funcționarizmuluĭ e mare în România.

funcționarism (desp. func-ți-o-) s. n.

funcționarism (func-ți-o-) s. n.

funcționarism s. n. (sil. -ți-o-)