2 intrări

20 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

birje sf [At: PAPAHAGI, C. L. / Pl: (ns) -ji / E: nct] (Reg) Talangă.

BIRJĂ, birje, s. f. Trăsură de piață; droșcă. – Din rus. birja.

BIRJĂ, birje, s. f. Trăsură de piață; droșcă. – Din rus. birja.

birjă sf [At: PANN, P. V. II, 155/2 / Pl: ~je, (înv) -ji / E: rs биржа] 1 (Înv) Piață unde așteaptă trăsurile. 2 Trăsură de piață Si: (îpp) droșcă.

trăsu sf [At: FL. D. (1680), 82r/6 / S și: (înv) ~ăssu~ / V: (înv) tras~, (reg) tres~ / Pl: ~ri, (înv) ~re / E: tras2 + -ură] 1 (Înv) Tragere (1). 2 (Trs; îe) A face ~ A butăși (1). 3 (Pop) Tragere (9). 4 (Înv) Cântărire (1). 5 (Înv; ccr) Greutate măsurată cu cântaml. 6 (Înv) Capacitatea unui cântar. 7 (Înv) Măsurare a unei suprafețe. 8 (Înv; îs) ~ oarbă Măsurătoare suplimentară. 9 (Mun; ccr) Suprafață de teren cu o lungime de șase prăjini. 10 (înv; îe) A avea ~ A avea treabă. 11 (Înv; îae) A avea neplăceri. 12 (Înv; îla) Fără ~ Fără bătaie de cap. 13 (Înv; îal) Fără urmări neplăcute. 14 (Reg; ccr) Momeală pentruatras vulpile. 15 (Înv) Aplicare (nedreaptă) a unui impozit, a unei taxe Si: (îrg) zălogire. 16 (Îvr) Înghițitură. 17 (Reg; d. pereți; îe) A avea ~ A fi umed. 18 (Îrg) Trăsătură (5). 19 (Iuz; îs) ~ de unire Liniuță de unire Si: cratimă. 20 (Îrg; îlav) În ~ri generale în general. 21 (Înv; îlav) ~ cu ~ În toate detaliile. 22 (Olt; Mun) Dungă formată la îmbinarea doagelor unui butoi. 23 (Îrg) Linie de hotar. 24 (Reg; ccr) Cărare făcută în pădure de animalele sălbatice. 25 (Îrg) Cale făcută pentru trecerea vitelor la adăpătoare. 26 (Înv; mpl) Trăsătură (8). 27 (Înv; fîg) Fel de a se manifesta, de a se exprima, de a fi Si: caracteristică, particularitate. 28 (Înv; fîg) Faptă (1). 29 (Înv; fig) Eveniment (1). 30 (Reg) Fel de a scrie al cuiva Si: caligrafie. 31 (Înv) Literă. 32 (Reg) Încrețitură folosită ca ornament la manșete. 33 (Reg) Porțiune brodată și încrețită la mâneca cămășii. 34 (Mar) Cusătură cu modele românești, pe fond negru. 35 (Reg) Curea folosită în cojocărie pentru ornamentare. 36 (Olt; Mun) Borangic care rezultă dintr-o jumătate de oca de gogoși ale fluturilor de mătase. 37 (Reg; prc) Fiecare dintre firele de la gogoșile fluturilor de mătase care se îmbină pentru a forma firul de borangic. 38 (Olt; Mun) Grămadă de o sută de gogoși ale fluturilor de mătase. 39 (Mar; Trs) Cantitate de cânepă smulsă o dată din pieptene sau din perie. 40 Vehicul pe patru roți, cu arcuri, tras de cai și întrebuințat la transportul persoanelor Si: (reg) hinteu. 41 (Reg; pex) Car3 (1). 42 (Îvr; îs) ~ de casă Trăsură (40) particulară, care se află la dispoziția proprietamlui. 43 (Îvr; îs) ~ de copii Trăsurică (5). 44 (Îvr; îs) ~ de bolnav Cărucior folosit la deplasarea bolnavilor și a invalizilor. 45 (Înv; îs) ~ cu aburi Tren (1). 46 (Pfm; îlav) Cu ~ra de la mă-sa Pe jos. 47 (Reg) Trăsură (40) pe două roți Si: (reg) docar. 48 (Reg) Cotigă utilizată la transportul buștenilor. 49 (Îvr; cdp fr voiture) Automobil (1). 50 (Ast; reg; art.) Constelația Vizitiul Si: (reg) vizitiul.

birjă s.f. Trăsură de piață; droșcă. • pl. -e. /<ucr. біржа.

BIRJĂ (pl. -ii) sf. Trăsură de piață (🖼 485) [rus. birža „bursă”, numită astfel după piața Bursei, unde staționau birjile].

BIRJĂ, birje și birji, s. f. Trăsură de piață. Strada era tăcută; rar se deștepta vuind la trecerea unei birji. SADOVEANU, O. V 16. Moș Gheorghe... se luptă cu birjele care vin din urmă și cu cele care vin în față, pînă cînd îl trage Ion de mînecă pe trotuar. SP. POPESCU, M. G. ◊ (Învechit, în expr.) Droșcă de birjă. Spune-mi dar ce dorești? Droșcă de birjă cu luna? ALECSANDRI, T. 1111. După ce o plătim bine, Și droșcă de birjă vine. PANN, P. V. II 155.

BIRJĂ, birje, s. f. Trăsură de piață. – Rus [izvozcija] birza.

BIRJĂ ~e f. înv. Trăsură specială amenajată pentru transportul pasagerilor în oraș. [G.-D. birjei] /<rus. birža

birjă f. trăsură de piață: m’am suit într’o birjă GHICA. [Rus. BIRJA, Bursa și locul unde staționează trăsurile].

birjă f., pl. ĭ (rus. birža, bursă, birjă, d. germ. börse, fr. bourse, bursă. La început s’a zis izvóščičĭia birža, bursa orĭ locu de staționare al trăsurilor publice, de unde și mold. rar trăsură de birjă, adică „trăsură de la bursă, trăsură de la locu de staționare al lor, trăsură publică”. Tot așa fr. fiacre, birjă, după otelu Saint-Fiacre din Paris, înaintea căruĭa era statuia sfîntuluĭ Fiacrius, unde, de la 1640, obișnuĭaŭ să staționeze. V. bursă). Droșca, trăsură publică. – Mold. pop. și berjă (fiindcă și Rușiĭ aŭ zis iutil berža din germ. börse, pop. berse), pl. și berje, ca perje.

trăsúră f., pl. urĭ (d. tras. V. trăsătură). Trăsătură, linie, liniuță. Trăsură de unire, liniuță de unit cuvintele în scris, ca în te-am prins, bot-gros. Vehicul pe arcurĭ, maĭ ales de dus oamenĭ pin orașe. (Trăsurile publice se cheamă și birjĭ): boĭeru a ĭeșit la plimbare cu trăsura (saŭ în trăsură). Pl. Trăsăturĭ, lineamente, liniĭ: trăsurile fețeĭ, a vorbi în trăsurĭ generale. – În Dîmb. tresură. V. răvdan, brișcă, docar.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

birjă s. f., art. birja, g.-d. art. birjei; pl. birje

birjă s. f., art. birja, g.-d. art. birjei; pl. birje

birjă s. f., g.-d. art. birjei; pl. birje

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BIRJĂ s. trăsură, (reg.) droșcă, (Transilv., Ban. și Maram.) cocie, (ieșit din uz, prin Munt.) muscal, (înv.) fiacru. (A luat o ~ pînă la gară.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

birje (-ji), s. f. – Trăsură de piață, droșcă. Rus. birža „bursă (de lucru)”, loc în care stau și așteaptă cei care închiriază trăsurile, și prin urmare birjarii cu trăsurile lor (Sanzewitsch 198). S-a întrebuințat la început cu funcție adj. o sanie de birje (Alecsandri). – Der. birjar, (vizitiu, droșcar); birjeresc, adj. (de birjar; murdar, trivial); birjerie, s. f. (ocupația birjarului).

Intrare: birje
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • birje
  • birjea
plural
  • birji
  • birjile
genitiv-dativ singular
  • birji
  • birjii
plural
  • birji
  • birjilor
vocativ singular
plural
Intrare: birjă
birjă1 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • birjă
  • birja
plural
  • birje
  • birjele
genitiv-dativ singular
  • birje
  • birjei
plural
  • birje
  • birjelor
vocativ singular
plural
birjă2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: IVO-III, Scriban, DLRLC
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • birjă
  • birja
plural
  • birji
  • birjile
genitiv-dativ singular
  • birji
  • birjii
plural
  • birji
  • birjilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

birjă, birjesubstantiv feminin

  • 1. Trăsură de piață. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Strada era tăcută; rar se deștepta vuind la trecerea unei birji. SADOVEANU, O. V 16. DLRLC
    • format_quote Moș Gheorghe... se luptă cu birjele care vin din urmă și cu cele care vin în față, pînă cînd îl trage Ion de mînecă pe trotuar. SP. POPESCU, M. G. DLRLC
    • chat_bubble învechit Droșcă de birjă. DLRLC
      • format_quote Spune-mi dar ce dorești? Droșcă de birjă cu luna? ALECSANDRI, T. 1111. DLRLC
      • format_quote După ce o plătim bine, Și droșca de birjă vine. PANN, P. V. II 155. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.