BIRJĂ, birje și birji, s. f. Trăsură de piață. Strada era tăcută; rar se deștepta vuind la trecerea unei birji. SADOVEANU, O. V 16. Moș Gheorghe... se luptă cu birjele care vin din urmă și cu cele care vin în față, pînă cînd îl trage Ion de mînecă pe trotuar. SP. POPESCU, M. G. ◊ (Învechit, în expr.) Droșcă de birjă. Spune-mi dar ce dorești? Droșcă de birjă cu luna? ALECSANDRI, T. 1111. După ce o plătim bine, Și droșcă de birjă vine. PANN, P. V. II 155.