birje sf [At: PAPAHAGI, C. L. / Pl: (ns) -ji / E: nct] (Reg) Talangă.

birje (-ji), s. f. – Trăsură de piață, droșcă. Rus. birža „bursă (de lucru)”, loc în care stau și așteaptă cei care închiriază trăsurile, și prin urmare birjarii cu trăsurile lor (Sanzewitsch 198). S-a întrebuințat la început cu funcție adj. o sanie de birje (Alecsandri). – Der. birjar, (vizitiu, droșcar); birjeresc, adj. (de birjar; murdar, trivial); birjerie, s. f. (ocupația birjarului).