bine-venit binevenit

Articole pe această temă:

bine-venit

  • surse: DOOM 2
    • comentariu Normativul actual – DOOM2 – prevede scrierea cu cratimă.

etimologie:

binevenit

  • 1. Care sosește la momentul oportun; care face plăcere, bucurie venind.
    surse: DEX '84 DLRLC NODEX un exemplu
    exemple
    • Întîmplarea din această sală, deși a fost foarte displăcută, a fost binevenită. SADOVEANU, O. VII 96.
      surse: DLRLC
    • comentariu Normativul actual – DOOM2 – prevede scrierea cu cratimă.
    • 1.1. Fii binevenit! = bine-ai venit!
      surse: DLRLC expresie
  • 2. Care se produce la locul și la timpul potrivit; adecvat unei situații.
    surse: NODEX sinonime: oportun

etimologie:

5 definiții

binevenít, ~ă a] At: MDENC / Pl: -iți, -e / E: bine + venit, după fr bienvenu] Oportun.

BINEVENÍT adj. 1. adecvat, bun, favorabil, fericit, indicat, nimerit, oportun, potrivit, prielnic, propice, (livr.) pertinent, (pop.) priincios. (Un prilej ~.) 2. folositor, salutar, util, (fig.) binecuvântat. (O ploaie, o măsură ~.)

binevenit a. și m. care sosește la timp, care e primit cu plăcere.

*binevenít, -ă adj. (d. bine ațĭ venit!) Care sosește la timp, care e primit cu plăcere: fiĭ binevenit! – Și bine-venit.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

BINEVENÍT adj. 1. adecvat, bun, favorabil, fericit, indicat, nimerit, oportun, potrivit, prielnic, propice, (livr.) pertinént, (pop.) priinciós. (Un prilej ~.) 2. folositor, salutar, util, (fig.) binecuvîntát. (O ploaie, o măsură ~.)

Intrare: bine-venit
bine-venit adjectiv
adjectiv compus masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular bine-venit bine-venitul bine-veni bine-venita
plural bine-veniți bine-veniții bine-venite bine-venitele
genitiv-dativ singular bine-venit bine-venitului bine-venite bine-venitei
plural bine-veniți bine-veniților bine-venite bine-venitelor
vocativ singular
plural
binevenit adjectiv
adjectiv (A2) masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular binevenit binevenitul bineveni binevenita
plural bineveniți bineveniții binevenite binevenitele
genitiv-dativ singular binevenit binevenitului binevenite binevenitei
plural bineveniți bineveniților binevenite binevenitelor
vocativ singular
plural

7 definiții încorporate

Aceste definiții sunt deja încorporate în filele „rezultate” și „declinări”. Le prezentăm pentru edificare.

BINEVENÍT, -Ă, bineveniți, -te, adj. Care sosește la momentul oportun; care face plăcere, bucurie venind. – Bine + venit (după fr. bienvenu).

Cuvântul a dispărut începând cu ediția DEX'96. Nici forma cu cratimă (bine-venit, conform noilor norme ortografice) nu figurează. - gall

BINEVENÍT, -Ă, bineveniți, -te, adj. Care sosește la momentul oportun; care face plăcere, bucurie venind. – Bine + venit (după fr. bienvenu).

BINEVENÍT, -Ă, bineveniți, -te, adj. Care vine la momentul oportun; a cărui venire face plăcere, bucurie. Întîmplarea din această sală, deși a fost foarte displăcută, a fost binevenită. SADOVEANU, O. VII 96. ◊ Expr. Fii binevenit! = bine-ai venit!

BINEVENÍT, -Ă, bineveniți, -te, adj. Care vine la momentul oportun; a cărui venire face plăcere, bucurie. – Din bine1 + venit (după fr. bienvenu).

bíne-venít (oportun, agreat) (proiect ~) adj. m., pl. bíne-veníți; f. bíne-venítă, pl. bíne-veníte

binevenít adj. m., pl. bineveníți; f. sg. binevenítă, pl. bineveníte

BINEVENÍT ~tă (~ți, ~te) 1) Care bucură prin venirea sa; venit la momentul oportun. 2) Care se produce la locul și la timpul potrivit; adecvat unei situații; oportun. /bine + venit