14 definiții pentru bine-venit binevenit

Articole pe această temă:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

binevenít, ~ă a [At: MDENC / Pl: ~iți, ~e / E: bine + venit, după fr bienvenu] Oportun.

BINEVENÍT, -Ă, bineveniți, -te, adj. Care sosește la momentul oportun; care face plăcere, bucurie venind. – Bine + venit (după fr. bienvenu).

BINEVENÍT, -Ă, bineveniți, -te, adj. Care sosește la momentul oportun; care face plăcere, bucurie venind. – Bine + venit (după fr. bienvenu).

BINEVENÍT, -Ă, bineveniți, -te, adj. Care vine la momentul oportun; a cărui venire face plăcere, bucurie. Întîmplarea din această sală, deși a fost foarte displăcută, a fost binevenită. SADOVEANU, O. VII 96. ◊ Expr. Fii binevenit! = bine-ai venit!

BINEVENÍT, -Ă, bineveniți, -te, adj. Care vine la momentul oportun; a cărui venire face plăcere, bucurie. – Din bine1 + venit (după fr. bienvenu).

BINEVENÍT ~tă (~ți, ~te) 1) Care bucură prin venirea sa; venit la momentul oportun. 2) Care se produce la locul și la timpul potrivit; adecvat unei situații; oportun. /bine + venit

binevenit a. și m. care sosește la timp, care e primit cu plăcere.

*binevenít, -ă adj. (d. bine ațĭ venit!) Care sosește la timp, care e primit cu plăcere: fiĭ binevenit! – Și bine-venit.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bíne-venít (oportun, agreat) (proiect ~) adj. m., pl. bíne-veníți; f. bíne-venítă, pl. bíne-veníte

bíne venít (sosit cu bine) adv. + adj. (~ din război)

binevenít adj. m., pl. bineveníți; f. sg. binevenítă, pl. bineveníte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BINEVENÍT adj. 1. adecvat, bun, favorabil, fericit, indicat, nimerit, oportun, potrivit, prielnic, propice, (livr.) pertinent, (pop.) priincios. (Un prilej ~.) 2. folositor, salutar, util, (fig.) binecuvântat. (O ploaie, o măsură ~.)

BINEVENIT adj. 1. adecvat, bun, favorabil, fericit, indicat, nimerit, oportun, potrivit, prielnic, propice, (livr.) pertinent, (pop.) priincios. (Un prilej ~.) 2. folositor, salutar, util, (fig.) binecuvîntat. (O ploaie, o măsură ~.)

Intrare: bine-venit
bine-venit adjectiv
adjectiv compus
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bine-venit
  • bine-venitul
  • bine-veni
  • bine-venita
plural
  • bine-veniți
  • bine-veniții
  • bine-venite
  • bine-venitele
genitiv-dativ singular
  • bine-venit
  • bine-venitului
  • bine-venite
  • bine-venitei
plural
  • bine-veniți
  • bine-veniților
  • bine-venite
  • bine-venitelor
vocativ singular
plural
binevenit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • binevenit
  • binevenitul
  • binevenitu‑
  • bineveni
  • binevenita
plural
  • bineveniți
  • bineveniții
  • binevenite
  • binevenitele
genitiv-dativ singular
  • binevenit
  • binevenitului
  • binevenite
  • binevenitei
plural
  • bineveniți
  • bineveniților
  • binevenite
  • binevenitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bine-venit binevenit

  • 1. Care sosește la momentul oportun; care face plăcere, bucurie venind.
    surse: DEX '84 DLRLC NODEX un exemplu
    exemple
    • Întîmplarea din această sală, deși a fost foarte displăcută, a fost binevenită. SADOVEANU, O. VII 96.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie Fii binevenit! = bine-ai venit!
      surse: DLRLC
  • 2. Care se produce la locul și la timpul potrivit; adecvat unei situații.
    surse: NODEX sinonime: oportun
  • comentariu Normativul actual – DOOM2 – prevede scrierea cu cratimă.

etimologie: