3 intrări

20 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BÍGĂ, bigi, s. f. Macara cu un braț oscilant, articulat la partea inferioară și comandat prin cabluri, folosită în construcții și la bordul navelor. – Din fr. bigue.

bígă1 sf [At: LTR / Pl: bigi / E: fr bigue] 1 Aparat pentru încărcat și descărcat mărfuri în porturi, format din două sau trei brațe de sprijin unite printr-o bară prevăzută cu scripeți. 2 (Arg) Penis.

bigă2 sf [At: DN3 / Pl: ~ge / E: lat biga] Car roman, de obicei cu două roți, tras de doi cai.

bi1 s.f. 1 Macara specială întrebuințată la bordul navelor pentru încărcarea sau descărcarea mărfurilor. 2 (arg.) Penis. • pl. bigi. /<fr. bigue.

bi2 s.f. Car roman, de obicei cu două roți, tras de doi cai, folosit și la curse. • pl. -ge. /<lat. biga, -ae.

BÍGĂ, bigi, s. f. Aparat format din două sau trei brațe de sprijin unite printr-o bară prevăzută de scripeți, cu ajutorul căreia se încarcă sau se descarcă mărfurile în porturi. – Din fr. bigue.[1]

  1. Dar la intrarea BALANSINĂ, pluralul este bige! (Parâmă de metal sau de cânepă care susține vergile încrucișate ale catargului unei nave cu pânze sau stâlpii bigelor de încărcare montate pe nave.) — claudia

BÍGĂ, bigi, s. f. Aparat de ridicat, instalat pe bordul navelor. – Fr. bigue.

BÍGĂ2 s.f. Car roman, de obicei cu două roți, la care erau înhămați doi cai. [< lat. biga, cf. fr. bige].

BÍGĂ1 s.f. Tip special de macara, întrebuințată la bordul navelor pentru încărcări și descărcări. [Pl. -gi. / < it. biga, fr. bigue].

BÍGĂ1 s. f. macara specială la bordul navelor pentru încărcări și descărcări. (< fr. bigue)

BÍGĂ2 s. f. car roman cu două roți, la care erau înhămați doi cai. (< lat. biga)

BÍGĂ ~gi f. Macara de construcție specială, folosită pentru încărcări și descărcări, mai ales la bordul navelor. /<fr. bigue

bic sm [At: GOROVEI, C. 371 / V: (reg) bică, bugă, bigă / Pl: bici / E: bg бик, srb bik] 1 (Reg) Taur Cf bugă, buhai. 2-3 (Reg; șhp) Mânzat. 4 (Reg) Bou. 5 (Ban) Țap.

bic s.m. (zool.; reg.) 1 Taur. 2 Mînzat. 3 Bou. • pl. bici. /<bg. бик, srb. bik.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bi2 (car roman) s. f., g.-d. art. bigei; pl. bige

bi1 (macara) s. f., g.-d. art. bigii; pl. bigi

bígă (macara) s. f., g.-d. art. bígii; pl. bigi

bígă (car roman) s. f., pl. bíge

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a-l durea în bigă / în cot / în cur / în șpiț expr. (vulg.) a nu-i păsa, a-i fi indiferent.

Intrare: bigă (car roman)
bigă2 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F6)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bi
  • biga
plural
  • bige
  • bigele
genitiv-dativ singular
  • bige
  • bigei
plural
  • bige
  • bigelor
vocativ singular
plural
Intrare: bigă (macara)
bigă1 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F47)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bi
  • biga
plural
  • bigi
  • bigile
genitiv-dativ singular
  • bigi
  • bigii
plural
  • bigi
  • bigilor
vocativ singular
plural
Intrare: bic
bic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
bigă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bi, bigesubstantiv feminin

  • 1. Car roman, de obicei cu două roți, la care erau înhămați doi cai. DN
etimologie:

bi, bigisubstantiv feminin

  • 1. Macara cu un braț oscilant, articulat la partea inferioară și comandat prin cabluri, folosită în construcții și la bordul navelor. DEX '09 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.