bigă² sf [At: DN³ / Pl: ~ge / E: lat biga] Car roman, de obicei cu două roți, tras de doi cai.

bigă¹ s.f. 1 Macara specială întrebuințată la bordul navelor pentru încărcarea sau descărcarea mărfurilor. 2 (arg.) Penis. • pl. bigi. /<fr. bigue.

bigă² s.f. Car roman, de obicei cu două roți, tras de doi cai, folosit și la curse. • pl. -ge. /<lat. biga, -ae.

*BIGĂ sf. ⛵ Grindă de lemn prinsă la un capăt de cercul catartului și prevăzută cu o macara; servește pentru descărcarea mărfurilor (🖼 478) [fr. bigue].

BIGĂ² s.f. Car roman, de obicei cu două roți, la care erau înhămați doi cai. [< lat. biga, cf. fr. bige].

BIGĂ² s. f. car roman cu două roți, la care erau înhămați doi cai. (< lat. biga)

bigă¹ (car roman) s. f., g.-d. art. bigei; pl. bige

bigă² (car roman) s. f., g.-d. art. bigei; pl. bige

bigă (car roman) s. f., pl. bige