7 definiții pentru bibică


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bibíc2, ~ă smf [At: CARAGIALE, T. II, 84 / Pl: ~ici, ~ice / E: ns cf bibi1] (Înv; fam) Termen de dezmierdare Si: drag, iubit, (gmț) bibiloi.

BIBÍC2, -Ă, bibici, -ce, s. m. și f. (Înv. și fam.) Termen de dezmierdare adresat unei persoane iubite; bibiloi. – Cf. bibi.

BIBÍC2, -Ă, bibici, -ce, s. m. și f. (Fam.) Termen de dezmierdare adresat unei persoane iubite; bibiloi. – Cf. bibi.

BIBÍC2, -Ă, bibici, -e, s. m. și f. (Fam.) Termen de dezmierdare adresat unei persoane iubite. – Fr. bibi.

*bibíc, -ă s. (fr. bibi, a.î.). Fam. Termen de alintătură unui copil, unei fete. V. gigea.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bibícă (persoană) (înv., fam.) s. f., g.-d. art. bibícii; pl. bibíci

bibícă s. f., g.-d. art. bibícei; pl. bibíce

Intrare: bibică
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bibi
  • bibica
plural
  • bibici
  • bibicile
genitiv-dativ singular
  • bibici
  • bibicii
plural
  • bibici
  • bibicilor
vocativ singular
  • bibi
  • bibico
plural
  • bibicilor
substantiv feminin (F4)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bibi
  • bibica
plural
  • bibice
  • bibicele
genitiv-dativ singular
  • bibice
  • bibicei
plural
  • bibice
  • bibicelor
vocativ singular
  • bibi
  • bibico
plural
  • bibicelor

bibic, -ă (persoană) bibic bibică (2)

  • 1. învechit familiar Termen de dezmierdare adresat unei persoane iubite.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: bibiloi 3 exemple
    exemple
    • Mai bine fă cum te-nvăț eu, bibicule. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 74.
      surse: DLRLC
    • Îi scriu: «Bibicule, Mangafaua pleacă mîine, miercuri, la Ploiești». CARAGIALE, O. I 186.
      surse: DLRLC
    • [Era] un bilet de amor de la o damă către «bibicul» ei. CARAGIALE, O. I 192.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • cf. bibi
    surse: DEX '09