2 intrări

21 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BIBÍC2, -Ă, bibici, -ce, s. m. și f. (Înv. și fam.) Termen de dezmierdare adresat unei persoane iubite; bibiloi. – Cf. bibi.

BIBÍC1, bibici, s. m. (Ornit.) Nagâț. – Din magh. bibic.

BIBÍC1, bibici, s. m. (Ornit.) Nagâț. – Din magh. bibic.

bibíc2, ~ă smf [At: CARAGIALE, T. II, 84 / Pl: ~ici, ~ice / E: ns cf bibi1] (Înv; fam) Termen de dezmierdare Si: drag, iubit, (gmț) bibiloi.

bibíc3 s [At: H II, 81 / Pl: nct / E: nct] (Reg; rar) Haină de damă.

bibíc1 sm [At: BARCIANU / Pl: ~ici / E: mg bibic] (Orn; Trs) Nagâț (Vanellus vanellus).

bibic2, -ă s.m., s.f. (fam.) Termen de dezmierdare adresat unei persoane iubite; (fam.) bibiloi. Bibicule, Mangafaua pleacă mîine (CAR). • pl. -ci, -ce. /cf. bibi2.

bibic1 s.m. (ornit.) Nagîț (Vanellus vanellus). • pl. -ci. /<magh. bibic.

BIBÍC2, -Ă, bibici, -ce, s. m. și f. (Fam.) Termen de dezmierdare adresat unei persoane iubite; bibiloi. – Cf. bibi.

BIBÍC, bibici, s. m. (Familiar, de obicei la vocativ) Termen de dezmierdare adresat unei persoane iubite. Mai bine fă cum te-nvăț eu, bibicule. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 74. Îi scriu: «Bibicule, Mangafaua pleacă mîine, miercuri, la Ploieștii. CARAGIALE, O. I 186. [Era] un bilet de amor de la o damă către «bibicul» ei. CARAGIALE, O. I 192.

BIBÍC1, bibici, s. m. (Ornit.) Nagâț. – Magh. bibic.

BIBÍC2, -Ă, bibici, -e, s. m. și f. (Fam.) Termen de dezmierdare adresat unei persoane iubite. – Fr. bibi.

BIBÍC ~ci m. Pasăre migratoare de baltă, de talie mică, cu moț și cu penaj colorat; nagâț. /<ung. bibic

bibic m. 1. Tr. nagâț; 2. fam. drăguț: iată-le’s bibici hazlie AL. [Termen de origină copilărească].

*bibíc, -ă s. (fr. bibi, a.î.). Fam. Termen de alintătură unui copil, unei fete. V. gigea.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bibic1 (pasăre) s. m., pl. bibici

bibic2 (persoană) (înv., fam.) s. m., pl. bibici

bibíc (pasăre, persoană) s. m., pl. bibíci

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

bibíc (bibíci), s. m. – (Trans.) Nagîț. Mag. bibic (Cihac, II, 512).

bibíc (bibíci), s. m. – Iubit. Var. (înv.) bibi. Fr. bibi. Cuvînt fam., ca și der. bibică, s. f. (iubită).

Intrare: bibic (ornit.)
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bibic
  • bibicul
  • bibicu‑
plural
  • bibici
  • bibicii
genitiv-dativ singular
  • bibic
  • bibicului
plural
  • bibici
  • bibicilor
vocativ singular
  • bibicule
  • bibice
plural
  • bibicilor
Intrare: bibic (persoană)
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bibic
  • bibicul
  • bibicu‑
plural
  • bibici
  • bibicii
genitiv-dativ singular
  • bibic
  • bibicului
plural
  • bibici
  • bibicilor
vocativ singular
  • bibicule
  • bibice
plural
  • bibicilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bibic, bibicisubstantiv masculin
bibi, bibicisubstantiv feminin

  • 1. învechit familiar Termen de dezmierdare adresat unei persoane iubite. DEX '09 DLRLC
    sinonime: bibiloi
    • format_quote Mai bine fă cum te-nvăț eu, bibicule. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 74. DLRLC
    • format_quote Îi scriu: «Bibicule, Mangafaua pleacă mîine, miercuri, la Ploiești». CARAGIALE, O. I 186. DLRLC
    • format_quote [Era] un bilet de amor de la o damă către «bibicul» ei. CARAGIALE, O. I 192. DLRLC
etimologie:
  • cf. bibi DEX '09

bibic, bibicisubstantiv masculin

  • 1. ornitologie Pasăre migratoare de baltă, de talie mică, cu moț și cu penaj colorat. DEX '09 DEX '98
    sinonime: nagâț
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.