bezeț sn vz bizeț corectat(ă)

*BEZEȚ, pop. BIZEȚ (pl. -ețuri) sn. 👞 Bucată de piele (adesea cu găurele) pusă la vîrful ghetelor, ca înfrumusețare (🖼 459: își încălță ghetele cele nouă cu bizețuri (CAR.) [germ. Besätze].

bezéț V. bizeț.

BIZEȚ, bizețuri, s. n. Garnitură ornamentală de piele la încălțăminte, [Pl. și: bizețe] – Din germ. Besätze (sg. Besatz).

bizeț sn [At: DA / V: bez- / Pl: ~e / E: ger Besätze (Besatz)] Garnitură ornamentală de piele la încălțăminte.

*BIZEȚ 👉 BEZEȚ.

BIZEȚ, bizețe, s. n. Garnitură ornamentală de piele la încălțăminte. [Pl. și: bizețuri] – Din germ. Besatze. (sg. Besatz).

BIZEȚ, bizețuri, s. n. (Ieșit din uz) Bucată de piele, adesea cu găurele, care se aplica ca garnitură la încălțăminte, mai ales la vîrf. Lache... își pune costumul cel nou.: își încalță ghetele cele noi cu bizețuri, își ia pălăria cea nouă și pornește. CARAGIALE, O. II 149.

BIZEȚ, bizețuri, s. n. Bucată de piele care se pune ca garnitură la încălțăminte. – Germ. Besatze.

BIZEȚ s.n. Bucată de piele care se pune ca garnitură la încălțăminte. [Pl. -țe, -țuri. / < germ. Besatz].

BIZEȚ s. n. bucată de piele care se pune ca garnitură la încălțăminte. (< germ. Besatz)

bizeț n. bucată de piele suprapusă la căpătâiul încălțămintelor: ghete cu bizețuri. [Germ. BESÄTZE].

bizéț și rar be- n., pl. urĭ (germ. besatz, pl. besätze, garnitură. V. opsas, zețar). Bucată de pele suprapusă la botu ghetelor.

!bizeț (înv.) s. n., pl. bizețuri

bizeț s. n., pl. bizețuri/bizețe

bizeț s.n., pl. bizețuri / bizețe

bizeț, pl. bizețe

bizeț (bizețuri), s. n. – Garnitură ornamentală de piele la încălțăminte, cînd nu este făcută din aceeAși bucată. – Var. bezeț. Germ. besätze „garnituri” (Borcea 178). Introdus în sec. XIX.