Definiția cu ID-ul 418253:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
bizeț (bizețuri), s. n. – Garnitură ornamentală de piele la încălțăminte, cînd nu este făcută din aceeAși bucată. – Var. bezeț. Germ. besätze „garnituri” (Borcea 178). Introdus în sec. XIX.