3 intrări

Articole pe această temă:

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

beton [At: LTR / Pl: ~oane / E: fr béton] 1 Amestec de pietriș, nisip, ciment (sau asfalt, var hidraulic etc.) și apă, care se transformă prin uscare într-o masă foarte rezistentă și se folosește în construcții. 2 (Îs) ~ armat Beton (1) turnat peste o armătură de bare metalice. 3 (Îs) ~ vibrat Beton (1) de ciment compactat după turnarea în cofraje prin vibrații, cu aparate speciale. 4 (Spt; îs) Apărare ~ Apărare supraaglomerată și foarte eficientă. 5 (Fam; fig; d. demonstrații, argumente etc.) Foarte solid.

BETÓN, (2) betoane, s. n. 1. Amestec de pietriș, nisip, ciment (sau asfalt, var hidraulic etc.) și apă, care se transformă prin uscare într-o masă foarte rezistentă și se folosește în construcții. ◊ Beton armat = amestecul descris mai sus, turnat peste o armătură de vergele metalice. Beton vibrat = beton de ciment a cărui compactitate este sporită după turnarea în cofraje prin imprimarea unor oscilații rapide cu ajutorul unor aparate speciale. 2. Varietate de beton (1). 3. (Sport) Sistem de apărare folosit în unele jocuri sportive (mai ales în fotbal), constând în utilizarea supranumerică a jucătorilor în linia defensivă. [Pl. și: betonuri] – Din fr. béton.

BETÓN s. n. 1. Amestec de pietriș, nisip, ciment (sau asfalt, var hidraulic etc.) și apă, care se transformă prin uscare într-o masă foarte rezistentă și se folosește în construcții. ◊ Beton armat = amestecul descris mai sus, turnat peste o armătură de vergele metalice. (În sintagma) Beton vibrat = beton de ciment a cărui compactitate este sporită după turnarea în cofraje prin imprimarea unor oscilații rapide cu ajutorul unor aparate speciale. 2. (Sport) Sistem de apărare folosit în unele jocuri sportive (mai ales în fotbal), constând în utilizarea supranumerică a jucătorilor în linia defensivă. – Din fr. béton.

BETÓN s. n. Material de construcție alcătuit dintr-un amestec de pietriș, nisip, ciment și apă care, prin întărire, se transformă într-o masă foarte rezistentă. Așteptau sfîrșitul sudurii pentru a începe turnarea betonului. JIANU, c. 479. Atunci cînd ajunge pe podul lung de beton... bățul lui bocăne mai tare. BOGZA, C. O. 321. Tot se vorbește în sat de un pod de piatră și beton. SADOVEANU, M. C. 182. ◊ Beton armat v. armat.

BETÓN s. n. Material de construcție alcătuit dintr-un amestec de pietriș, nisip, ciment (sau asfalt, var hidraulic etc.) și apă, care după uscare se transformă într-o masă foarte rezistentă. – Fr. béton.

BETÓN s.n. Amestec de pietriș, nisip, ciment (sau alt liant) și apă, care se transformă într-o masă rezistentă prin întărire și este folosit ca material de construcție. [Pl. -onuri, -oane. / < fr. béton].

BETÓN s. n. amestec de pietriș, nisip, cu un liant și apă, care, prin întărire, se transformă într-o masă rezistentă. (< fr. béton)

beton n. amestec de pietriș, var hidraulic și nisip pus în apă.

*betón n., pl. ar fi oane (fr. béton, vfr. betun, d. lat. bitúmen, bitum). Un fel de mortar compus din var idraulic, apă, nisip și petricele, întrebuințat maĭ ales la construcțiunea în apă.

OȚÉL, (2) oțeluri și (3, 4) oțele, s. n. 1. Aliaj de fier cu maximum 1,75% carbon, eventual și cu alte metale sau metaloizi, întrebuințat pentru rezistența, duritatea, tenacitatea, elasticitatea lui. Omul săltă arma de oțel oxidat în palmă. C. PETRESCU, C. V. 286. Scoase... din traistă-i un cuțit de-oțel. COȘBUC, P. I 231. Am o cățea cu dinții de oțel, și de i-oi da drumul, te face mii și fărîme. CREANGĂ, P. 90. ◊ Oțel-balot = bandă de oțel laminat, de secțiune dreptunghiulară, cu lățimea și grosimea de obicei standardizată; se folosește la confecționarea cercurilor de butoaie, la ambalarea lăzilor etc. ◊ Oțel-beton = oțel în formă de bare rotunde, folosit la armăturile elementelor de construcție din beton armat. ◊ (În metafore și comparații) Mă ținti cu ochii lui de oțel. SADOVEANU, O. I 420. Rămas din toți singur, sub cer de oțel, Pe minte își simte o noapte adîncă. MACEDONSKI, O. I 145. Prometheus va ști să puie în fața vrăjmașului un piept de oțel, o voință de fier. GHEREA, ST. CR. II 127. 2. (Numai la pl.) Diverse sorturi de oțel (1); p. ext. obiecte fabricate din acest aliaj (uneori și din alte metale). Și el e emirul și are-n tezaur... oțeluri cumplite. MACEDONSKI, O. I 142. 3. (Numai la pl.) Ținte, cuie mici cu capul lat și strălucitor. Purtau... chimir cu oțele. ODOBESCU, S. I 65. 4. (Învechit, numai la pl.) Mecanism de declanșare la puștile și pistoalele vechi, alcătuit din cocoș, cremene și amnar. Întinde pușca, trage oțelele și vrea să sloboadă. SBIERA, P. 229. Sătenii aduc acum puști și cer să le prefacă oțelele. I. IONESCU, M. 712. El ia pușca să mă-mpuște, Dar se-mpiedică-n podele, Pușca cade pe oțele. MARIAN, S. 5. ◊ Expr. (Rar) A se duce (sau a ajunge, a se trezi) în oțelele puștii = a ieși, a ajunge în bătaia puștii. Ieși afară... și te du în oțelele puștii vreunui vînător. ISPIRESCU, L. 209. (Neobișnuit) A fi iute (sau slab) de oțele = a fi iute (sau slab) din fire. Așa sîntem noi, partea femeiască... slabe de oțele. ALECSANDRI, T. 341. ♦ (Învechit și arhaizant, numai la pl.) Pușcă, flintă, pistol. În lucirile amurgului, oțelele oșteanului fulgerau. SADOVEANU, O. VII 57. Măi voinice, voinicele... Pune mîna pe oțele. ALECSANDRI, P. II 51.

betón-aúto s. Material de construcție rezultat din presarea autovehiculelor vechi și amalgamarea cu beton ◊ Beton auto. Sculptorul german G.E. este autorul unui brevet care propune o soluție ingenioasă pentru valorificarea caroseriilor autovehiculelor scoase din uz. Potrivit procedeului său, «epavele» auto sunt presate și apoi se toarnă peste ele beton. Blocurile astfel realizate pot fi folosite la ridicarea digurilor, barajelor și altor construcții similare.” Sc. 14 V 73 p. 4 (din beton + auto)

fier-betón s. n. Produs siderurgic în formă de bară, folosit la realizarea armăturilor construcțiilor din beton ◊ „Specialiștii Institutului de construcții Harkov au elaborat o originală metodă de tăiere a fier-betonului prin topire cu ajutorul arcului voltaic.” Sc. 26 VIII 77 p. 6; v. și fierar-betonist (1961) (din fier + beton; DT)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

betón s. n., (sorturi) pl. betoáne

betón s. n., (sorturi) pl. betónuri


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BETÓN (< fr., germ.) s. n. 1. Material de construcție obținut prin amestecarea unui material granular (pietriș, nisip) cu un liant (ciment, bitum etc.) și cu apă, și care, după priză și întărire, devine consistent și rezistent ca piatra. ♦ B. armat = b. de ciment în masa căruia se înglobează o armătură de oțel, destinată să preia eforturile de întindere. Primele brevete de b.a. au fost obținute (1867-1878) de grădinarul francez J. Monnier. ♦ B. precomprimat = b. armat la care se realizează, înainte de încărcare, o stare permanentă de comprimare (prin întinderea armăturii de oțel înainte de turnarea b). A fost folosit în practică (1930) de inginerul constructor francez E. Freyssinet. ♦ B. refractar = b. preparat cu ciment Portland, ciment aluminos și agregate din materiale refractare, avînd o bună rezistență mecanică la temperaturi mai mari de 300°C. B. asfaltic = b. din material cu granulație mare, avînd ca liant bitumul asfaltic, folosit la executarea unor îmbrăcăminți rutiere. 2. Fig. (SPORT.) Sistem tactic de apărare folosit în jocurile sportive (mai ales în fotbal), constînd în utilizarea supranumerică a jucătorilor în linie defensivă.

arată toate definițiile

Intrare: beton
beton1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOOM, DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • beton
  • betonul
  • betonu‑
plural
  • betoane
  • betoanele
genitiv-dativ singular
  • beton
  • betonului
plural
  • betoane
  • betoanelor
vocativ singular
plural
beton2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: Ortografic
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • beton
  • betonul
  • betonu‑
plural
  • betonuri
  • betonurile
genitiv-dativ singular
  • beton
  • betonului
plural
  • betonuri
  • betonurilor
vocativ singular
plural
Intrare: fier-beton
substantiv neutru compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fier-beton
  • fier-betonul
plural
genitiv-dativ singular
  • fier-beton
  • fier-betonului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: oțel-beton
substantiv neutru compus
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • el-beton
  • elul-beton
plural
genitiv-dativ singular
  • el-beton
  • elului-beton
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

beton

  • 1. (numai) singular Amestec de pietriș, nisip, ciment (sau asfalt, var hidraulic etc.) și apă, care se transformă prin uscare într-o masă foarte rezistentă și se folosește în construcții.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 3 exemple
    exemple
    • Așteptau sfîrșitul sudurii pentru a începe turnarea betonului. JIANU, C. 479.
      surse: DLRLC
    • Atunci cînd ajunge pe podul lung de beton... bățul lui bocăne mai tare. BOGZA, C. O. 321.
      surse: DLRLC
    • Tot se vorbește în sat de un pod de piatră și beton. SADOVEANU, M. C. 182.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Beton armat = amestecul descris mai sus, turnat peste o armătură de vergele metalice.
      surse: DEX '09 DLRLC
    • 1.2. Beton vibrat = beton de ciment a cărui compactitate este sporită după turnarea în cofraje prin imprimarea unor oscilații rapide cu ajutorul unor aparate speciale.
      surse: DEX '09
  • 2. Varietate de beton.
    surse: DEX '09
  • 3. (numai) singular sport Sistem de apărare folosit în unele jocuri sportive (mai ales în fotbal), constând în utilizarea supranumerică a jucătorilor în linia defensivă.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

oțel-beton

  • 1. Oțel în formă de bare rotunde, folosit la armăturile elementelor de construcție din beton armat.
    surse: DLRLC

etimologie: