ARMAT, -Ă, armați, -te, adj. 1. Înarmat. 2. (Despre conflicte) Însoțit de acțiuni militare, de ciocniri războinice. Insurecție armată. ◊ Forță (sau putere) armată = armată (1). 3. Prevăzut cu o armătură. Beton armat. – V. arma.

armat, ~ă [At: (a. 1782) GCR II, 127/16 / Pl: ~ați, ~e / E: arma] 1 a (Înv) Înarmat. 2 a (Îs) Forță (sau putere) ~ă Armată (1). 3 a (D. conflicte) Însoțit de acțiuni militare. 4 a (Îs) Intervenție ~ă Acțiune militară pentru rezolvarea unui conflict. 5 sfp (Îvr) Soldați. 6 a Prevăzut cu o armătură.

ARMAT adj. 1 p. ARMA ¶¶ contr. NEARMAT ¶ 2 🎖️ Puterea ~ă, forța militară a unui Stat ¶ 3 🎖️ Măsuri ~e, măsuri de războiu, de apărare: Cabinetul din St. Petersburg se împotrivea la ori-ce măsuri ~e (I.-GH.) ¶ 4 💒 👉 BETON [după fr. armé].

ARMAT, -Ă, armați, -te, adj. 1. (Despre conflicte) Însoțit de acțiuni militare, de ciocniri războinice. Insurecție armată. ◊ Forță (sau putere) armată = armată. 2. Prevăzut cu o armătură. Beton armat. – V. arma.

ARMAT, -Ă, armați, -te, adj. 1. (Despre conflicte, ciocniri) însoțit de acțiuni militare, de ciocniri războinice. Conflict armat. Intervenție armat. ◊ Forță (sau putere) armată = armată. La 23 August 1944 s-a săvîrșit o cotitură istorică în viața țării noastre: Romînia a fost eliberată de către glorioasele forțe armate ale Uniunii Sovietice. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 630. Serviciul militar în rîndurile forțelor armate ale Republicii Populare Romîne este o îndatorire de onoare a cetățenilor Republicii Populare Romîne. CONST. R.P.R. 42. Boierii erau slujbașii țării, adică ofițerii și capii puterii armate, fiind țara organizată ostășește. BĂLCESCU, O. II 14. Insurecție armată v. insurecție. 2. (Despre arme) Pregătit pentru tragere. 3. Prevăzut cu armătură. ◊ Beton armat = beton în masa căruia sînt așezate bare de oțel spre a-i mări rezistența. Rînd pe rînd lemnul, fierul și betonul armat vor intra în construcția lor [a podurilor]. BOGZA, C. O. 149. 4. (Învechit) Înarmat. ◊ (Fig.) Codri bogați, Tot cu cerbi armați Și cu corn în frunte, Unde-s fiare multe. TEODORESCU, P. P. 401.

ARMAT, -Ă, armați, -te, adj. 1. (Despre conflicte) Însoțit de acțiuni militare, de ciocniri războinice. Insurecție armată. ◊ Forță (sau putere) armată = armată. 2. Prevăzut cu armătură. Beton armat. – V. arma.

ARMAT, -Ă adj. 1. înarmat. ◊ (bot.) prevăzut cu organe de apărare; spinos. 2. forțe ~e = ansamblul mijloacelor militare ale unei țări. ◊ (despre un conflict) însoțit de acțiuni militare. 3. (despre o armă de foc) pregătită pentru tragere. 4. (despre beton) prevăzut cu o armătură. (< fr. armé)

ARMAT ~tă (~ți, ~te) 1) (despre conflicte militare) Care se efectuează cu armele; însoțit de acțiuni militare. ◊ Forță (sau putere) ~tă armată. 2) Care este prevăzut cu armătură. ◊ Beton ~ beton în masa căruia se integrează bare de oțel, care îi dau o mai mare rezistență. /v. a arma

armat a. înarmat: și cu brațul său armat pasul soartei l’ai schimbat AL.

armát, -ă adj. (lat. armatus). Cu arme: om armat. (După fr. armé). Învălit cu o placă metalică la un condensator electric.

armat adj. m., pl. armați; f. sg. armată, pl. armate

ARMAT adj. (MIL.) militar. (Conflict ~.)

ARMAT adj. (MIL.) militar. (Conflict ~.)