2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

betel [At: ENC. AGR. / Pl: (1) ~i, (2) ~e / E: fr bétel] (Bot) 1 sm Frunze ale plantei Piper melamiris, cu formă ovală și culoare verde închis. 2 sn Mastic considerat drog, realizat dintr-o frunză de betel (1) îndoită, un bob de var nestins și un sfert din nuca Areca catechu.

BETÉL, (1) beteli, s. m., (2) s. n. 1. S. m. Piper agățător originar din India și Indonezia (Piper melamiris). 2. S. n. Amestec obținut din frunze de tabac și de betel (1). – Din fr. bétel.

BETÉL s.m. Piper agățător, care crește în India și Indonezia. [< fr. bétel < cuv. din Malabar].

BETÉL s. m. Mic arbust tropical, din familia piperaceelor, cu tulpini grimpante cultivat pentru frunzele sale, cu gust înțepător. (din fr. bétel, port. betele)

betel n. plantă din India, asemenea piperului, ale cării frunze se mestecă.

*betél m., pl. (fr. bétel, d. ind. betie). Un fel de piper agățător. S.n. Un amestec de substanțe (în care foile de betel formează baza) pe care indieniĭ îl mestecă în gură. V. sacîz.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

betél1 (arbust) s. m., pl. betéli

BETÉL, beteli, s.m. Arbust cățărător ale cărui frunze pot fi mestecate. – Din fr. bétel.

Intrare: betel (arbust)
betel1 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • betel
  • betelul
  • betelu‑
plural
  • beteli
  • betelii
genitiv-dativ singular
  • betel
  • betelului
plural
  • beteli
  • betelilor
vocativ singular
plural
Intrare: betel (produs)
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • betel
  • betelul
  • betelu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • betel
  • betelului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

betel (arbust)

  • 1. Piper agățător originar din India și Indonezia (Piper melamiris).
    surse: DEX '09 DN

etimologie:

betel (produs)

  • 1. Amestec obținut din frunze de tabac și de betel.
    surse: DEX '09

etimologie: