2 intrări

25 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BERBÍNȚĂ s. f. v. bărbânță.

BERBÍNȚĂ s. f. v. bărbânță.

berbință s.f. v. bărbînță.

BERBÍNȚĂ s. f. v. bărbînță.

BERBÍNȚĂ s. f. v. bărbînță.

BERBINȚĂ s. f. (Olt., Ban.) Butoiaș. B: Umple berbenițele de vin. CES 1700, 47v. Ia săcurea și sfărîmă berbenițele. CES 1700, 47v. C: Berbeniczĕ. AC, 330. // B: Umple berbințele de vin. CES 1742, 58v. Ia săcurea și sfărîmă berbenițele. CES 1742, 58v. Variante: berbeniță (AC, 330; CES 1700, 47v; CES 1742, 58v). Etimologie: magh. berbence, börbönce; cf. și ucr. berbenýca. Cf. barilcă, budăi, buduroi, buriu. substantiv feminin

berbință f. putineiul în care se frământă cașul: când e brânză nu-i berbință. [Ung. BERBENCE].

berbínță (sud) și bărbî́nță și brăbință (nord) f., pl. e (ung. berbence și börbönce, butoiaș; rut. berbenicea). Putinică de pus brînză, lapte ș.a. Prov. Cînd e brînză, nu-i berbință, cînd aĭ una, n’ai alta, totdeauna îți lipsește ceva. Butoĭaș (de vin, de rachiŭ). Mold. Vechĭ. Taxa pe care o plătea cel ce vrea să intre în breasla cĭobotarilor.

BĂRBẤNȚĂ, bărbânțe, s. f. (Reg.) Vas de lemn făcut din doage, în care se păstrează mai ales lapte și brânzeturi. [Var.: berbínță s. f.] – Din magh. berbence.

BĂRBẤNȚĂ, bărbânțe, s. f. (Reg.) Vas de lemn făcut din doage, în care se păstrează mai ales lapte și brânzeturi. [Var.: berbínță s. f.] – Din magh. berbence.

bărbânță sf [At: (a. 1588) CUV. D. BĂTR. I, 206 / V: (reg) berbin~, berbeniță, berben~, ~ban~ / Pl: ~țe / E: mg berbence, börbönce] 1 (Reg) Vas de lemn (de brad) făcut din doage, pentru păstrarea laptelui, brânzeturilor și, mai rar, a băuturilor spirtoase Si: bătâi, butoiaș, putinică. 2 (Reg; îf berbeniță) Vas de lemn pentru pus brânza la sărat. 3 (Mol; înv) Taxă plătită pentru intrarea în breasla ciubotarilor. 4 (Bot; îf berbeniță) Dovleac (mare) Si: bostan (Cucurbita). 8 (Ent; Buc) Nimfa de furnică Cf cocon, sac, săcușor.

berbeniță s.f. v. bărbînță.

BĂRBÎ́NȚĂ, bărbînțe, s. f. Vas de lemn făcut din doage (uneori înfundat la amîndouă capetele), servind la păstrarea laptelui și a brînzeturilor, mai rar a băuturilor spirtoase. Ciobanii... dobîndiseră voie... să se înfățișeze și să închine brînză în bărbînțe. SADOVEANU, F. J. 364. Brînză... rasă de pe bărbînță. ȘEZ. III 146. ♦ Expr. Cînd e brînză, nu-i bărbînță = cînd ai una, îți lipsește alta. – Variantă: berbínță s. f.

BĂRBÎ́NȚĂ, bărbînțe, s. f. (Reg.) Vas de lemn făcut din doage, în care se păstrează lapte și brînzeturi, mai rar băuturi alcoolice. ◊ Expr. Cînd e brînză, nu-i bărbînță = cînd ai una, îți lipsește alta. [Var.: berbínță s. f.] – Magh. berbence.

BĂRBÂNȚĂ ~e f. 1) înv. Vas din doage, de forma unui butoiaș, folosit pentru păstrarea diferitelor produse (lapte, brânză, miere etc.). * Când e brânză, nu-i ~ când este una, lipsește alta. 2) ist. Dare în natură, măsurată cu un asemenea vas. /<ung. berbencé

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bărbânță (reg.) s. f., g.-d. art. bărbânței; pl. bărbânțe

bărbânță s. f., g.-d. art. bărbânței; pl. bărbânțe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BĂRBÂNȚĂ s. v. putină, șiștar.

bărbînță s. v. PUTINĂ. ȘIȘTAR.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

berbínță (berbínțe), s. f.1. Vas, putină, mai ales pentru a păstra brânza. – 2. (Înv.) Taxă de intrare în breasla cizmarilor. – 3. Larvă de furnici. Mag. berbence, de unde provine și rut. berbenicja (Cihac, II, 481; Gáldi, Dict., 84; Treml, Hung. Jb., II, 296). Miklosich, Fremdw., 77 și Wander., 12, cred că termenul rut. provine din rom.; urmînd pe același drum, Drăganu, Dacor., VI, 262, respinge ideea că mag. poate fi sursa cuvîntului rom.; dar fără a oferi altă explicație mai plauzibilă; iar în Dacor., VII, 216, se referă la sl. ber „contribuție”, cf. bir.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

berbínță, s.f. – v. bărbânță („putină”).

berbínță, s.f. – v. bărbânță.

bărbấnță, bărbânțe, (berbință), s.f. – (reg.) Vas de lemn, confecționat din doage, legate cu două arcuri de fier, utilizat la păstrarea brânzei în timpul iernii; putină: „Cașul se sfărmițează și să sară. Se frământă bine, apoi se așază în bărbânță. Brânza care este menită să rămână pe iarnă trebuie ermetic înfundată în bărbânță; în scopul acesta se pune pe deasupra brânzei un strat de lut, iar pe deasupra, fundul de lemn. Astfel este pregătit peste timpul iernii; de regulă se întoarce bărbânța cu gura în jos, să curgă ceva izvarniță, ce ar fi în brânză” (Bârlea, 1924, II: 646); „Că ai tri berbinț cu brânză” (Papahagi, 1925: 228); „Până țăsă-un cot de pânză / Mânc-o bărbânță de brânză” (Ștețco, 1990: 221). ♦ (onom.) Bârbință, poreclă în Bârsana (Lenghel, 1979: 132). – Cf. magh. berbence, börbönce „butoiaș” (MDA, DEX), ucr. berbenicja (Cihac, Gáldi). Termenul ucr. provine din rom. (Miklosich, Drăganu).

bărbấnță, -e, (berbință), s.f. – Vas de lemn, confecționat din doage, legate cu două arcuri de fier, utilizat la păstrarea brânzei în timpul iernii; putină: „Cașul se sfărmițează și să sară. Se frământă bine, apoi se așază în bărbânță. Brânza care este menită să rămână pe iarnă trebuie ermetic înfundată în bărbânță; în scopul acesta se pune pe deasupra brânzei un strat de lut, iar pe deasupra, fundul de lemn. Astfel este pregătit peste timpul iernii; de regulă se întoarce bărbânța cu gura în jos, să curgă ceva izvarniță, ce ar fi în brânză” (Bârlea 1924 II: 646); „Că ai tri berbinț cu brânză” (Papahagi 1925: 228); „Până țăsă-un cot de pânză / Mânc-o bărbânță de brânză” (Ștețco 1990: 221). Bârbință, poreclă în Bârsana (Lenghel 1979: 132). – Cf. magh. berbence > ucr. berbenicja (Cihac, Gáldi, DEX); Termenul rutean provine din rom. (Miklosich, Drăganu); Terminologia pastorală este preponderent autohtonă.

Intrare: berbință
berbință substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • berbință
  • berbința
plural
  • berbințe
  • berbințele
genitiv-dativ singular
  • berbințe
  • berbinței
plural
  • berbințe
  • berbințelor
vocativ singular
plural
Intrare: bărbânță
bărbânță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bărbânță
  • bărbânța
plural
  • bărbânțe
  • bărbânțele
genitiv-dativ singular
  • bărbânțe
  • bărbânței
plural
  • bărbânțe
  • bărbânțelor
vocativ singular
plural
berbință substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • berbință
  • berbința
plural
  • berbințe
  • berbințele
genitiv-dativ singular
  • berbințe
  • berbinței
plural
  • berbințe
  • berbințelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bărbânță, bărbânțesubstantiv feminin

  • 1. regional Vas de lemn făcut din doage, în care se păstrează mai ales lapte și brânzeturi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Ciobanii... dobîndiseră voie... să se înfățișeze și să închine brînză în bărbînțe. SADOVEANU, F. J. 364. DLRLC
    • format_quote Brînză... rasă de pe bărbînță. ȘEZ. III 146. DLRLC
    • chat_bubble Când e brânză, nu-i bărbânță = când ai una, îți lipsește alta. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.