BĂRBÎNȚĂ, BERBÎNȚĂ (pl. -ințe, -ințe) sf. 1 🐑 Putinică, hîrdău lung făcut din doage de lemn (uneori înfundat la amîndouă capetele) în care se ține brînza și laptele de oi (🖼 367); proverb: cînd e brînză, Nu i ~, cînd are de unele, îi lipsesc altele ¶ 2 Bucov. (MAR.) 🐙 Nimfa furnicii, în forma unui săculeț, numită și „ou de furnică” [ung. berbence].