14 definiții pentru berbant


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

berbant, ~ă [At: BELDIMAN, ap. TDRG / V: bir~ / Pl: ~nți / E: ngr βερβάντις] (Înv; fam) 1-2 sm, a (Bărbat) afemeiat Si: crai, craidon, ștrengar. 3 a (Fig; rar) Ușuratic.

BERBÁNT, berbanți, s. m. (Înv. și fam.) Bărbat afemeiat, crai. – Din ngr. berbántis.

BERBÁNT, berbanți, s. m. (Înv. și fam.) Bărbat afemeiat, crai. – Din ngr. berbántis.

BERBÁNT, berbanți, s. m. (Familiar) Om ușuratic, neserios, afemeiat. Mi-a făcut curte, berbantul, tot drumul. ALECSANDRI, T. I 310. Știi tu că eu de mult te iubesc și nu cutezam să-ți spui, căci mă temeam să nu fii vreun berbant. FILIMON, C. 102. ◊ (Adjectival) Fig. Fluturi mulți... vin în urma lui un lanț, Toți cu inime ușoare, toți șăgalnici și berbanți. EMINESCU, O. I 87. ◊ (Popular) Ștrengar. Tot berbanții de flăcăi cîntă fetelor în joc. ȘEZ. III 108.

BERBÁNT, berbanți, s. m. (Înv. și fam.) Om ușuratic, neserios, afemeiat. – Ngr. birbantis (<it.).

BERBÁNT ~ți m. înv. Bărbat ușuratic care se ține de chefuri amoroase; afemeiat; crai; craidon. /<ngr. berbantis

berbant m. și a. Mold. desfrânat, craidon: toți cu inime ușoare, toți șagalnici și berbanți EM. [Pol. BIRBANT (= it. BIRBANTE)].

berbánt adj. m. și s. (ngr. birbántis, d. it. birbante, om incorect; turc. berbad, depravat; bg. berbant). Fam. Craidon, ștrengar, om care se ține după femeĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

berbánt (înv., fam.) s. m., pl. berbánți

berbánt s. m., pl. berbánți


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BERBÁNT s. v. afemeiat, crai.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

berbánt (berbánți), s. m. – Hoț, pungaș, șarlatan. – Var. (Mold.) birbant. Mr. birbantu. It. birbante (› sp. bergante), prin intermediul ngr. μπερμπάντης (DAR); cf. și tc. berbad, bg. berbant(in). Dicționarele iau în considerație de obicei exclusiv accepția secundară de „crai, bărbat afemeiat”; sensul primar este curent, totuși, în limba romanticilor. Der. berbanterie, s. f. (hoție, șarlatanie); berbantlîc, s. n. (pungășie, șarlatanie), cu suf. tc., ca bg. berbantlyk.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

berbant, berbanți s. m. bărbat afemeiat

Intrare: berbant
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • berbant
  • berbantul
  • berbantu‑
plural
  • berbanți
  • berbanții
genitiv-dativ singular
  • berbant
  • berbantului
plural
  • berbanți
  • berbanților
vocativ singular
  • berbantule
  • berbante
plural
  • berbanților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

berbant

  • 1. învechit familiar Bărbat afemeiat.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: afemeiat crai craidon 3 exemple
    exemple
    • Mi-a făcut curte, berbantul, tot drumul. ALECSANDRI, T. I 310.
      surse: DLRLC
    • Știi tu că eu de mult te iubesc și nu cutezam să-ți spui, căci mă temeam să nu fii vreun berbant. FILIMON, C. 102.
      surse: DLRLC
    • (și) adjectival figurat Fluturi mulți... vin în urma lui un lanț, Toți cu inime ușoare, toți șăgalnici și berbanți. EMINESCU, O. I 87.
      surse: DLRLC

etimologie: