benzoat sm [At: LTR / Pl: ~ați / E: fr benzoate] (Chm) 1 Sare sau ester al acidului benzoic. 2 (Îs) ~ de sodiu Substanță cristalizată, solubilă în apă, cu acțiune antifermentativă, întrebuințată ca dezinfectant intestinal și la prepararea conservelor. 3 (Îs) – de benzii Lichid uleios, incolor, cu miros plăcut, solubil în alcool, întrebuințat în terapeutica medicală și în industria parfumurilor.

benzoat s.m. (chim.) Sare sau ester al acidului benzoic. ◊ Benzoat de sodiu = substanță cristalizată, solubilă în apă, cu acțiune antifermentativă, întrebuințată ca dezinfectant intestinal și la prepararea conservelor. Benzoat de benzil = lichid uleios, incolor, cu miros plăcut, solubil în alcool, întrebuințat în terapeutica medicală și în industria parfumurilor. • sil. -zo-at. pl. -ți. /<fr. benzoate.

*BENZOAT (pl. -ate) sn. 🔬 Ori-ce sare rezultată din combinarea acidului benzoic cu o bază [fr.].

BENZOAT s. n. Sare sau eter al acidului benzoic. ◊ Benzoat de sodiu = substanță solubilă în apă, cu întrebuințări în medicină și în industria conservelor. – Pronunțat: -zo-at.

BENZOAT s. m. Sare sau ester al acidului benzoic. [Pr.: -zo-at] – Fr. benzoate.

BENZOAT s.m. Sare sau ester al acidului benzoic. [Pron. -zo-at. / < fr. benzoate].

BENZOAT s. m. sare sau ester al acidului benzoic. (< fr. benzoate)

benzoát m. și n. pl. e (d. benzóe). Chim. Sare formată de acidu azotic c’o bază.

benzoat (desp. -zo-at) s. m., pl. benzoați

benzoat (-zo-at) s. m., pl. benzoați

benzoat s. m. (sil. -zo-at), pl. benzoați

benzoat (o-a)

BENZOÁȚI (< fr. {i}) s. m. pl. Săruri sau esteri ai acidului benzoic (ex. bezoatul de benzil, întrebuințat în parfumerie; benzoatul de litiu, de calciu, de mercur, dezinfectanți interni; benzoatul de sodiu, de amoniu, conservanți).