25 de definiții pentru benghi zbenghi benchi (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

bénghi sn [At: FILIMON, C. I, 757 / V: -nchi, zberghi, bobenchi / Pl: ~uri, (rar) – / E: ns cf tc benek] (Pop) 1 Mic semn negru (natural sau artificial) pe obraz sau pe trup. 2 (Pex) Semn. 3 Semn făcut pe fruntea cuiva ca să fie ferit de deochi. 4 (Îs) În -uri Joc de copii nedefinit mai îndeaproape. 5 (Reg) Semn în frunte din cauza unei lovituri.

BENGHI, benghiuri, s. n. (Pop.) Mic semn negru (natural sau artificial) pe obraz sau pe trup. ♦ (În superstiții) Semn făcut pe fruntea cuiva ca să fie ferit de deochi. [Var.: benchi, zbenghi s. n.] – Cf. tc. benek.

BENGHI, benghiuri, s. n. (Popular; și în forma benchi) Mic semn negru (natural sau artificial) pe trup sau, mai ales, pe obraz. V. aluniță. Gurița-i cu benghi negru ca un gîndăcel pe-o floare. ALECSANDRI, P. III 88. ◊ Pată (pe obraz). Își privi mult fața-i uscată și albă... Cu două benchiuri cîrmuzii în umerii obrajilor. VLAHUȚĂ, O. A. 131. De o parte și de alta i se grămădiră sub tîmple două benghiuri de-o roșeață ca de cîrmuz. VLAHUȚĂ, O. A. 142. ◊ (În superstiții) Semn făcut pe fruntea cuiva ca să-l ferească de deochi. Și-mi făcea apoi cîte un benchi boghet în frunte, ca să nu-si prăpădească odorul! CREANGĂ, 35. – Pronunțat monosilabic. – Variante: benchi, zbenghi (ODOBESCU, S. II 504, GHICA, S. 66) s. n.

BENGHI, benghiuri, s. n. (Pop.) Mic semn negru (natural sau artificial) pe obraz sau pe trup. ♦ (În superstiții) Semn făcut pe fruntea cuiva ca să-l ferească de deochi. [Var.: benchi, zbenghi s. n.] – Tc. benek.

benghi / zbenghi (fam.) s. n., pl. bénghiuri / zbénghiuri

benghi s. n., pl. bénghiuri

bénghi (bénghiuri), s. n. – Aluniță naturală sau artificială. – Var. benchi, sbenghi; benic, s. n. (atlaz punctat). Tc. benek „aluniță” (Șeineanu, II, 46; Lokotsch 288). Pentru benic, cf. Șeineanu, II, 17. Introdus în sec. XVI.

BENGHI ~uri n. pop. Pată mică de culoare neagră pe obraz sau pe corp. /<turc. benek

benghĭ și (Munt.) zbenghĭ n. pl. urĭ (turc. benk, benek, pată, benghĭ; bg. benka, neg). Pată artificială făcută pe față, precum: o alunică artificială pe care și-o făceaŭ odinioară femeile închipuindu-șĭ c’ar fi maĭ frumoase, mînjiturĭ pe care țărancele le fac copiilor ca să-ĭ ferească de deochĭ, petele de pe fața clovnilor ș.a. Zbenghĭ, un joc cu arșicele. – Și benchĭ (Mold. nord).

ZBENGHI, zbenghiuri, s. n. (Fam.) Mic semn negru (natural sau artificial) pe obraz sau pe trup. ♦ (În superstiții) Semn făcut pe fruntea cuiva ca să fie ferit de deochi. [Var.: benchi, benghi s. n.] – Cf. tc. b e n e k.

BENCHI s. n. v. benghi.

ZBENGHI s. n. v. benghi.

zbenghi (pată) (pop.) s. n., pl. zbénghiuri

Intrare: benghi
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular benchi benchiul
plural benchiuri benchiurile
genitiv-dativ singular benchi benchiului
plural benchiuri benchiurilor
vocativ singular
plural
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular benghi benghiul
plural benghiuri benghiurile
genitiv-dativ singular benghi benghiului
plural benghiuri benghiurilor
vocativ singular
plural
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular zbenghi zbenghiul
plural zbenghiuri zbenghiurile
genitiv-dativ singular zbenghi zbenghiului
plural zbenghiuri zbenghiurilor
vocativ singular
plural

benghi zbenghi benchi

  • 1. familiar Mic semn negru (natural sau artificial) pe obraz sau pe trup.
    surse: DLRM DEX '09 DLRLC NODEX un exemplu
    exemple
    • Gurița-i cu benghi negru ca un gîndăcel pe-o floare. ALECSANDRI, P. III 88.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Pată (pe obraz).
      surse: DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Își privi mult fața-i uscată și albă... Cu două benchiuri cîrmuzii în umerii obrajilor. VLAHUȚĂ, O. A. 131.
        surse: DLRLC
      • De o parte și de alta i se grămădiră sub tîmple două benghiuri de-o roșeață ca de cîrmuz. VLAHUȚĂ, O. A. 142.
        surse: DLRLC
    • 1.2. (În superstiții) Semn făcut pe fruntea cuiva ca să fie ferit de deochi.
      surse: DLRLC DEX '09 DLRM un exemplu
      exemple
      • Și-mi făcea apoi cîte un benchi boghet în frunte, ca să nu-si prăpădească odorul! CREANGĂ, 35.
        surse: DLRLC

etimologie: