BENGALI, bengali, s. m., adj. invar. (Rar) 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Bengal. 2. Adj. invar. Care aparține Bengalului sau bengalezilor (1). (Substantivat, f.) Limba bengali. 3. S. m. Nume dat mai multor păsări înrudite cu vrabia, cu penajul colorat în albastru ori cafeniu, originare din India. [Acc. și: bengali] – Din fr. bengali.

bengali [At: DA / A și: ~gali / E: fr bengali] 1 smi (Rar) Nume dat mai multor păsări înrudite cu vrabia, cu penajul albastru ori cafeniu, din India. 2-3 si, ain (Șîs Limbă ~) Limbă vorbită în Bengal. 4 ain Din Bengal.

bengali s.m. invar., adj.invar. 1 s.m. invar. (ornit.) (Nume dat mai multor) păsări mici, asemănătoare vrabiei, cu penajul colorat în albastru ori cafeniu, care trăiesc în regiunile calde ale Africii, Arabiei și Indiei. 2 adj.invar. (lingv.) Limba bengali (și subst. f.) = limba indo-europeană, din ramura indo-iraniană, grupul indic de est, vorbită în Bengal (India) și în Bangladesh. • acc. și bengali. /<fr. bengali; cf. nm. pr. Bengal, regiune în India și Bangladesh.

BENGALI s. m., adj. (Rar) 1. S. m. Nume dat mai multor păsări, înrudite cu vrabia, cu penajul colorat în albastru ori cafeniu, originare din India. 2. Adj. (În sintagma) Limba bengali = limba vorbită în Bengal (India). [Acc. și: bengali] – Din fr. bengali.

BENGALI s.m. invar. Pasăre mică, asemănătoare vrabiei, care trăiește în regiunile calde ale Africii, Arabiei și Indiei. [< fr. bengali].

BENGALI/BENGALI I. s. m. inv. pasăre mică, asemănătoare vrabiei, trăind în regiunile calde. II. s. f. inv. limbă derivată din sanscrită, vorbită în Bengal. (< fr. bengali)

bengali m. soiu de vrabie din regiunile tropicale: glasul ei mai dulce îi pare decât a lui bengali NEGR.

*bengalí m. (fr. [din limba indiană] bengali). O păsărică originară din Bengal.

BENGAL, bengale, adj. (În sintagma) Foc bengal = foc de artificii. – Din fr. [feu de] Bengale.

bengal a [At: DA / Pl: ~e / E: fr [feu de] Bengale] 1 (Îs) Foc ~ Foc de artificii. 2 Din Bengal.

bengal, -ă adj. 1 Foc bengal = foc de artificii, puternic și viu colorat. △ fig. Îți par banalități, fantezii ușoare, un foc bengal de cuvinte (DEMETR.). 2 Bengalez. • pl. -i, -e. /<fr. [feu de] Bengale; cuv. hindi.

BENGAL adj. Foc ~, amestec de salpetru, sulf și sulfat de antimoniu sau clorat de potasiu, în cantități determinate, care, aprins pentru a ilumina edificiile sau străzile cu prilejul unor serbări, dă o flacără puternică colorată [fr. feu de Bengale].

BENGAL, bengale, adj. (În sintagma) Foc bengal = foc de artificii. – Din fr. (feu de) Bengale.

BENGAL adj. n. (Numai în expr.) Foc bengal = foc de artificii, cu lumini puternice de diferite culori. (Fig.) Cînd optsprezece ani au rămas departe... «Florile Bosforului» îți par banalități, fantezii ușoare, un foc bengal de cuvinte. DEMETRESCU, O. 160.

BENGAL, bengale, adj. n. (În expr.) Foc bengal = foc de artificii. – Fr. [Feu de] Bengale.

BENGAL adj.n. Foc bengal = foc de artificii, puternic și viu colorat. [< fr. feu de Bengale].

BENGAL adj. foc ~ = foc de artificii, puternic și viu colorat. (< fr. /feu de/ Bengale)

BENGAL ~ă (~i, ~e): Foc ~ foc de artificii. /<fr. (feu de) Bengale

bengal a. din Bengal: foc bengal, un fel de artificiu, originar din India, luminos ca soarele.

*bengál, -ă adj. (fr. feu de Bengale, germ. bengalisches-feuer). Foc bengal, un fel de foc de artificiĭ care arde fără zgomot și cu o flacără colorată după voie (roșie, verde, galbenă ș.a.). Fig. Fam. Senzațional: duel cu foc bengal.

!bengali² (limbă) (desp. -ga-li) s. n.

!bengali⁴ (pasăre) (desp. -ga-li) s. m., pl. bengali

!bengali³ (nume etnic) (desp. -ga-li) s. m. și f., pl. bengali

!bengali¹ (desp. -ga-li) adj. invar. (cuvinte ~)

bengali (-ga-li) / bengali¹ (bengalez) adj. invar., (persoană) s. m. și f., pl. bengali / bengali

bengali (-ga-li) / bengali² (pasăre) (rar) s. m., pl. bengali / bengali

bengali (-ga-li) / bengali³ (limbă) s. f.

bengali/bengali s. m., adj. invar.

bengal adj. m. (+ s. n.: foc ~); pl. f. bengale corectat(ă)

bengal (foc ~) adj. m.; pl. f. bengale

bengal adj. n., pl. bengale

BENGALI (< Bengal) subst. invar. Limbă indo-europeană din ramura indo-iraniană, vorbită de c. 184 mil. oameni. Limbă oficială în Bangladesh și una dintre cele 14 limbi oficiale regionale în India. Literatură bogată, de mare valoare artistică (ex. Tagore).

Foc bengal – Bengalul este o regiune din India, de unde vine denumirea acestui foc de artificii cu străluciri puternice. Aprins pe străzi, cu prilejul unor serbări populare, focul bengal răspîndește lumini feerice de diferite culori, care însă se sting repede, ca orice joc de artificii. De aici derivă sensul figurativ al expresiei, așa cum l-a folosit, de pildă, poetul Traian Demetrescu în comparația: „fantezii ușoare, un foc bengal de cuvinte”. Minulescu îndrăgea această expresie: „Numai că madrigalul meu banal/ N-a fost decît un foc bengal” (Romanță retrospectivă). „De ce-ți aprinzi ca un semnal/ De foc bengal/ Obrajii tăi de porțelan” (Romanța răspunsului mut).