8 definiții pentru bengali (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BENGÁLI, bengali, s. m., adj. invar. (Rar) 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Bengal. 2. Adj. invar. Care aparține Bengalului sau bengalezilor (1). (Substantivat, f.) Limba bengali. 3. S. m. Nume dat mai multor păsări înrudite cu vrabia, cu penajul colorat în albastru ori cafeniu, originare din India. [Acc. și: bengalí] – Din fr. bengali.

bengalí [At: DA / A și: ~gáli / E: fr bengali] 1 smi (Rar) Nume dat mai multor păsări înrudite cu vrabia, cu penajul albastru ori cafeniu, din India. 2-3 si, ai (Șîs Limbă ~) Limbă vorbită în Bengal. 4 ai Din Bengal.

BENGALÍ s. m., adj. (Rar) 1. S. m. Nume dat mai multor păsări, înrudite cu vrabia, cu penajul colorat în albastru ori cafeniu, originare din India. 2. Adj. (În sintagma) Limba bengali = limba vorbită în Bengal (India). [Acc. și: bengáli] – Din fr. bengali.

BENGALÍ/BENGÁLI I. s. m. inv. pasăre mică, asemănătoare vrabiei, trăind în regiunile calde. II. s. f. inv. limbă derivată din sanscrită, vorbită în Bengal. (< fr. bengali)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bengáli (-ga-li) / bengalí1 (bengalez) adj. invar., (persoană) s. m. și f., pl. bengáli / bengalí

bengáli (-ga-li) / bengalí3 (limbă) s. f.

bengalí/bengáli s. m., adj. invar.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BENGALI (< Bengal) subst. invar. Limbă indo-europeană din ramura indo-iraniană, vorbită de c. 184 mil. oameni. Limbă oficială în Bangladesh și una dintre cele 14 limbi oficiale regionale în India. Literatură bogată, de mare valoare artistică (ex. Tagore).

Intrare: bengali (adj.)
bengali2 (adj.) adjectiv invariabil
  • silabație: ben-ga-li
  • pronunție: bengali, bengali
adjectiv invariabil (I9)
  • bengali
  • bengal‑
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bengali (adj.)

etimologie: