BENEFICIAR, -Ă, beneficiari, -e, s. m. și f. 1. Persoană (fizică sau juridică) căreia, în temeiul unui contract, i se predau anumite produse sau lucrări, ori i se prestează anumite servicii. 2. Persoană care beneficiază de ceva. [Pr.: -ci-ar] – Din fr. bénéficiaire, lat. beneficiarius.

beneficia vi [At: MAIORESCU, D. II 174 / Pzi: ~ciez / E: fr bénéficier] 1 A obține un profit financiar din activitatea unei întreprinderi sau societăți comerciale, pe baza deținerii unor acțiuni ale acesteia. 2 A avea anumite avantaje ce decurg dintr-o situație. 3 A profita de rezultatele unei hotărâri juste.

beneficiar, ~ă [At: HAMANGIU, C.C. 171 / Pl: ~i, ~e / E: fr bénéficiaire, lat beneficiarius] 1-4 smf, a (Persoană, colectivitate sau instituție) care are un folos din ceva. 5 smf Destinatar al unor bunuri materiale sau al unor servicii.

beneficia vb. I. intr. (cu determ. introduse prin prep. „de”) 1 A avea anumite avantaje care decurg dintr-o situație; a profita. A beneficiat de un ajutor nesperat. 2 A profita de rezultatele unei hotărîri juste, de anumite calități etc. Beneficiază de o inteligență deosebită. 3 (econ.) A obține un profit financiar din activitatea unei societăți comerciale, pe baza deținerii unor acțiuni ale acesteia. • prez.ind. -iez. /<fr. bénéficier.

beneficiar, -ă s.m., s.f. Persoană, colectivitate sau instituție care beneficiază de ceva; destinatar al unor bunuri materiale sau al unor servicii; (înv.) beneficient. • sil. -ci-ar. pl. -i, -e. /<fr. bénéficiaire, lat. beneficiarius, -i.

BENEFICIA (-iciez) vb. intr. A trage folos din ceva, a profita [fr.].

BENEFICIAR I. adj. ⚖️ Ceea ce se posedă cu titlu de beneficiu: moștenitor ~, cel ce primește o moștenire sub beneficiu de inventar. II. sm. Persoană în folosul căreia se dă o reprezentație teatrală, etc. [lat.].

BENEFICIAR, -Ă, beneficiari, -e, s. m. și f. Persoană, colectivitate sau instituție care are folos din ceva; destinatar al unor bunuri materiale sau al unor servicii. [Pr.: -ci-ar] – Din fr. bénéficiaire, lat. beneficiarius.

BENEFICIA, beneficiez, vb. I. Intranz. A se bucura de un drept, a trage folos, a avea un cîștig de pe urma cuiva sau din ceva. Pe lîngă salariul real muncitorii mineri și familiile lor beneficiază de îngrijire multilaterală din partea statului în ce privește sănătatea, ridicarea nivelului de cultură, concediile de odihnă, organizarea repausului. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 634. – Pronunțat: -ci-a.

BENEFICIAR, -Ă, beneficiari, -e, s. m. și f. Persoană sau colectivitate care beneficiază de ceva sau care are un beneficiu. Palatele beneficiarilor trecutului au devenit [în U.R.S.S.] muzee, laboratorii, biblioteci, școli, case de odihnă ale învățaților. SADOVEANU, C. 45. ◊ (Adjectival) Clasă beneficiară. ♦ Persoană (sau instituție, organizație) în folosul căreia se face o lucrare. – Pronunțat: -ci-ar.

BENEFICIA, beneficiez, vb. I. Intranz. A se bucura de un drept, a trage folos; a avea un cîștig de pe urma cuiva sau din ceva. [Pr.: -ci-a] – Fr. bénéficier.

BENEFICIAR, -Ă, beneficiari, -e, s. m. și f. Persoană sau colectivitate care beneficiază de ceva. ♦ Persoană sau instituție în folosul căreia se face o lucrare. [Pr.: -ci-ar] – Fr. bénéficiaire (lat. lit. beneficiarius).

BENEFICIA vb. I. intr. A avea un beneficiu, a trage un folos din ceva sau de la cineva, a profita. [Pron. -ci-a. / < fr. bénéficier].

BENEFICIAR, -Ă s.m. și f. Cel care beneficiază de ceva. ♦ Persoană, instituție etc. pentru care se face o lucrare. [Pron. -ci-ar. / cf. fr. bénéficiaire].

BENEFICIA vb. intr. a avea un beneficiu, a trage un folos. (< fr. bénéficier)

BENEFICIAR, -Ă s. m. f. cel care beneficiază de ceva. ◊ persoană, întreprindere, instituție pentru care se execută o lucrare, se prestează diferite servicii. (< fr. bénéficiaire, lat. beneficiarius)

A BENEFICIA ~ez intranz. A se folosi, având un beneficiu; a se bucura. ~ de un tratament medical. [Sil. -fi-ci-a] /<fr. bénéficier

beneficià v. a trage folos, a profita.

*beneficiár, -ă adj. și s. (lat. beneficiarus). Cel ce beneficiază, de ex., ca moștenitor supt beneficiŭ de inventar saŭ de reprezentațiune dată în folosu (beneficiu) luĭ. Cel ce posedă un beneficiŭ bisericesc.

*beneficiéz v. intr. (fr. bénéficier). Folosesc, profit: a beneficia dintr’o afacere.

beneficia (a ~) (desp. -ci-a) vb., ind. prez. 1 sg. beneficiez (desp. -ci-ez), 3 beneficiază, 1 pl. beneficiem; conj. prez. 1 sg. să beneficiez, 3 să beneficieze; ger. beneficiind (desp. -ci-ind)

beneficiară (desp. -ci-a-) s. f., g.-d. art. beneficiarei; pl. beneficiare

beneficia (a ~) (-ci-a) vb., ind. prez. 3 beneficiază, 1 pl. beneficiem (-ci-em); conj. prez. 3 să beneficieze; ger. beneficiind (-ci-ind)

beneficiară (-ci-a-) s. f., g.-d. art. beneficiarei; pl. beneficiare

beneficia vb. (sil. -ci-a), ind. prez. 1 sg. beneficiez, 3 sg. și pl. beneficiază, 1 pl. beneficiem (sil. -ci-em); conj. prez. 3 sg. și pl. beneficieze; ger. beneficiind (sil. -ci-ind)

beneficiară s. f. (sil. -ci-a-), g.-d. art. beneficiarei; pl. beneficiare

beneficiez, -iază 3, -iam 1 imp.

BENEFICIA vb. 1. v. câștiga. 2. a se bucura, a se folosi, a profita. (~ de ajutorul cuiva, de câteva zile libere etc.)

BENEFICIA vb. 1. a cîștiga, a folosi, a profita. (El nu ~ nimic din asta?) 2. a se bucura, a se folosi, a profita. (~ de ajutorul cuiva, de cîteva zile libere etc.)