BENEFICIAR, -Ă, beneficiari, -e, s. m. și f. 1. Persoană (fizică sau juridică) căreia, în temeiul unui contract, i se predau anumite produse sau lucrări, ori i se prestează anumite servicii. 2. Persoană care beneficiază de ceva. [Pr.: -ci-ar] – Din fr. bénéficiaire, lat. beneficiarius.

beneficiar, ~ă [At: HAMANGIU, C.C. 171 / Pl: ~i, ~e / E: fr bénéficiaire, lat beneficiarius] 1-4 smf, a (Persoană, colectivitate sau instituție) care are un folos din ceva. 5 smf Destinatar al unor bunuri materiale sau al unor servicii.

beneficiar, -ă s.m., s.f. Persoană, colectivitate sau instituție care beneficiază de ceva; destinatar al unor bunuri materiale sau al unor servicii; (înv.) beneficient. • sil. -ci-ar. pl. -i, -e. /<fr. bénéficiaire, lat. beneficiarius, -i.

BENEFICIAR I. adj. ⚖️ Ceea ce se posedă cu titlu de beneficiu: moștenitor ~, cel ce primește o moștenire sub beneficiu de inventar. II. sm. Persoană în folosul căreia se dă o reprezentație teatrală, etc. [lat.].

BENEFICIAR, -Ă, beneficiari, -e, s. m. și f. Persoană, colectivitate sau instituție care are folos din ceva; destinatar al unor bunuri materiale sau al unor servicii. [Pr.: -ci-ar] – Din fr. bénéficiaire, lat. beneficiarius.

BENEFICIAR, -Ă, beneficiari, -e, s. m. și f. Persoană sau colectivitate care beneficiază de ceva sau care are un beneficiu. Palatele beneficiarilor trecutului au devenit [în U.R.S.S.] muzee, laboratorii, biblioteci, școli, case de odihnă ale învățaților. SADOVEANU, C. 45. ◊ (Adjectival) Clasă beneficiară. ♦ Persoană (sau instituție, organizație) în folosul căreia se face o lucrare. – Pronunțat: -ci-ar.

BENEFICIAR, -Ă, beneficiari, -e, s. m. și f. Persoană sau colectivitate care beneficiază de ceva. ♦ Persoană sau instituție în folosul căreia se face o lucrare. [Pr.: -ci-ar] – Fr. bénéficiaire (lat. lit. beneficiarius).

BENEFICIAR, -Ă s.m. și f. Cel care beneficiază de ceva. ♦ Persoană, instituție etc. pentru care se face o lucrare. [Pron. -ci-ar. / cf. fr. bénéficiaire].

BENEFICIAR, -Ă s. m. f. cel care beneficiază de ceva. ◊ persoană, întreprindere, instituție pentru care se execută o lucrare, se prestează diferite servicii. (< fr. bénéficiaire, lat. beneficiarius)

*beneficiár, -ă adj. și s. (lat. beneficiarus). Cel ce beneficiază, de ex., ca moștenitor supt beneficiŭ de inventar saŭ de reprezentațiune dată în folosu (beneficiu) luĭ. Cel ce posedă un beneficiŭ bisericesc.

beneficiară (desp. -ci-a-) s. f., g.-d. art. beneficiarei; pl. beneficiare

beneficiară (-ci-a-) s. f., g.-d. art. beneficiarei; pl. beneficiare

beneficiară s. f. (sil. -ci-a-), g.-d. art. beneficiarei; pl. beneficiare