3 intrări

27 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BEHĂÍT s. n. Faptul de a behăi; sunete caracteristice scoase de oi, miei, capre; mehăit, behăitură. – V. behăi.

behăít sn [At: DELAVRANCEA, ap. CADE / V: (nob) becăcăit / Pl: ~uri / E: behăi] 1 Strigăt specific oilor și caprelor Si: behăire (1), behăitură, mehăit.

behăit s.n. Faptul de a behăi; strigăt specific oilor și caprelor; behăitură. ♦ Fig. Plîns zgomotos. • pl. -uri. /v. behăi.

BEHĂÍT s. n. Faptul de a behăi; sunete caracteristice scoase de oi, miei, capre; behăitură. – V. behăi.

BEHĂÍT s. n. Faptul de a behăi; strigătul caprelor și al oilor.

BEHĂÍT s. n. Faptul de a behăi; behăitură.

behăít n., pl. urĭ. Strigătu repetat al oilor.

BEHĂÍ, béhăi, vb. IV. Intranz. (Despre capre și oi; la pers. 3) A scoate strigătul caracteristic speciei; a mehăi. ♦ Tranz. și intranz. Fig. (Despre oameni) A cânta urât, nearmonios. – Bee(h) + suf. -ăi.

BEHĂÍ, béhăi, vb. IV. Intranz. (Despre capre și oi; la pers. 3) A scoate strigătul caracteristic speciei; a mehăi. ♦ Tranz. și intranz. Fig. (Despre oameni) A cânta urât, nearmonios. – Bee(h) + suf. -ăi.

behăí [At: H III, 108 / V: behehăi, (nob) becăcăi / Pzi: behăi, (rar) -esc / E: fo] 1 vi (D. capre și oi) A scoate strigătul caracteristic speciei Si: a mehăi, (îvp) a zbiera. 2 vit (D. oameni, fig) A cânta urât, nearmonios.

behăi vb. IV. intr. (despre oi și capre) A scoate strigătul caracteristic speciei. ♦ Fig. (despre oameni) A cînta urît. ♦ A plînge zgomotos. • prez.ind. behăi, -iesc. /bee(h) + -ăi.

BEHĂÍ, pers. 3 behăie, vb. IV. Intranz. (Despre capre și oi) A scoate strigătul caracteristic «behehe». Zile de-a rîndul au behăit jalnic turmele scoase din țarcuri și mînate spre vale. DUMITRIU, N. 199. O oaie mărginașă se opri... behăi și o luă la goană spre cîrdul străin. PREDA, Î. 144. [Iedul] behăia așa de jalnic, că-ți era mai mare mila de el. SADOVEANU, O. VI 103. O capră neagră... behăia și se da pe lîngă boi. VLAHUȚĂ, CL. 115. ◊ Tranz. Fig. (Peiorativ, despre oameni) A cînta urît, cu glas nearmonios, strident sau tărăgănat. Lăutarul a mai behăit fără curaj cîteva tangouri aduse de la oraș. SADOVEANU, M. C. 190.

BEHĂÍ, béhăi, vb. IV. Intranz. (Despre capre și oi; la pers. 3) A scoate strigătul caracteristic speciei. ♦ Tranz. și intranz. Fig. (Despre oameni) A cînta urît, nearmonios. – Din behe[he].

A BEHĂÍ béhăie intranz. 1) (despre oi și capre) A scoate strigăte caracteristice speciei; a face „behe(he)”; a zbiera. 2) fig. fam. (despre persoane) A cânta urât. /Onomat.

béhăi și -ĭésc v. intr. (imit.) Se zice despre strigătu oilor. V. mehăĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!behăi (a ~) vb., ind. prez. 3 behăiește/behăie, imperf. 3 pl. behăiau; conj. prez. 3 să behăiască/să behăie corectată

behăi (a ~) vb., ind. prez. 3 behăie, imperf. 3 sg. behăia; conj. prez. 3 să behăie

behăí vb., ind. și conj. prez. 3 sg. și pl. béhăie, imperf. 3 sg. behăiá

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BEHĂÍT s. behăitură. (~ul oii.)

BEHĂÍ vb. (prin Transilv.) a bălăi. (Oaia ~.)

BEHĂI vb. (prin Transilv.) a bălăi. (Oaia ~.)

Intrare: behăit (part.)
behăit2 (part.) participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • behăit
  • behăitul
  • behăitu‑
  • behăi
  • behăita
plural
  • behăiți
  • behăiții
  • behăite
  • behăitele
genitiv-dativ singular
  • behăit
  • behăitului
  • behăite
  • behăitei
plural
  • behăiți
  • behăiților
  • behăite
  • behăitelor
vocativ singular
plural
Intrare: behăit (s.n.)
behăit1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • behăit
  • behăitul
  • behăitu‑
plural
  • behăituri
  • behăiturile
genitiv-dativ singular
  • behăit
  • behăitului
plural
  • behăituri
  • behăiturilor
vocativ singular
plural
Intrare: behăi
verb (VT343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • behăi
  • behăire
  • behăit
  • behăitu‑
  • behăind
  • behăindu‑
singular plural
  • behăie
  • behăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • behăi
(să)
  • behăi
  • behăiam
  • behăii
  • behăisem
a II-a (tu)
  • behăi
(să)
  • behăi
  • behăiai
  • behăiși
  • behăiseși
a III-a (el, ea)
  • behăie
(să)
  • behăie
  • behăia
  • behăi
  • behăise
plural I (noi)
  • behăim
(să)
  • behăim
  • behăiam
  • behăirăm
  • behăiserăm
  • behăisem
a II-a (voi)
  • behăiți
(să)
  • behăiți
  • behăiați
  • behăirăți
  • behăiserăți
  • behăiseți
a III-a (ei, ele)
  • behăie
(să)
  • behăie
  • behăiau
  • behăi
  • behăiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

behăit, behăiturisubstantiv neutru

  • 1. Faptul de a behăi; sunete caracteristice scoase de oi, miei, capre. DEX '09 DLRLC
etimologie:
  • vezi behăi DEX '98 DEX '09

behăi, behăiverb

  • 1. unipersonal (Despre capre și oi) A scoate strigătul caracteristic speciei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Zile de-a rîndul au behăit jalnic turmele scoase din țarcuri și mînate spre vale. DUMITRIU, N. 199. DLRLC
    • format_quote O oaie mărginașă se opri... behăi și o luă la goană spre cîrdul străin. PREDA, Î. 144. DLRLC
    • format_quote [Iedul] behăia așa de jalnic, că-ți era mai mare mila de el. SADOVEANU, O. VI 103. DLRLC
    • format_quote O capră neagră... behăia și se da pe lîngă boi. VLAHUȚĂ, CL. 115. DLRLC
    • 1.1. tranzitiv intranzitiv figurat (Despre oameni) A cânta urât, nearmonios. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Lăutarul a mai behăit fără curaj cîteva tangouri aduse de la oraș. SADOVEANU, M. C. 190. DLRLC
etimologie:
  • Bee(h) + sufix -ăi. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.