opțiuni
  • info

17 definiții pentru behăit (part.)

din care

Explicative DEX

BEHĂI, behăi, vb. IV. Intranz. (Despre capre și oi; la pers. 3) A scoate strigătul caracteristic speciei; a mehăi. ♦ Tranz. și intranz. Fig. (Despre oameni) A cânta urât, nearmonios. – Bee(h) + suf. -ăi.

BEHĂI, behăi, vb. IV. Intranz. (Despre capre și oi; la pers. 3) A scoate strigătul caracteristic speciei; a mehăi. ♦ Tranz. și intranz. Fig. (Despre oameni) A cânta urât, nearmonios. – Bee(h) + suf. -ăi.

becăcăi v vz behăi

beci3 v vz behăi

behăi [At: H III, 108 / V: behehăi, (nob) becăcăi / Pzi: behăi, (rar) -esc / E: fo] 1 vi (D. capre și oi) A scoate strigătul caracteristic speciei Si: a mehăi, (îvp) a zbiera. 2 vit (D. oameni, fig) A cânta urât, nearmonios.

behehăi v vz behăi

behăi vb. IV. intr. (despre oi și capre) A scoate strigătul caracteristic speciei. ♦ Fig. (despre oameni) A cînta urît. ♦ A plînge zgomotos. • prez.ind. behăi, -iesc. /bee(h) + -ăi.

BEHĂI, BEHĂHĂI (-ăesc, -ăiu) vb. intr. A sbiera (vorb. de oi sau de capre): cîrlănașul behăia pe lîngă casă (VOR.); o capră neagră behăia și se da pe lîngă boi (VLAH.) [behehe].

BEHĂI, pers. 3 behăie, vb. IV. Intranz. (Despre capre și oi) A scoate strigătul caracteristic «behehe». Zile de-a rîndul au behăit jalnic turmele scoase din țarcuri și mînate spre vale. DUMITRIU, N. 199. O oaie mărginașă se opri... behăi și o luă la goană spre cîrdul străin. PREDA, Î. 144. [Iedul] behăia așa de jalnic, că-ți era mai mare mila de el. SADOVEANU, O. VI 103. O capră neagră... behăia și se da pe lîngă boi. VLAHUȚĂ, CL. 115. ◊ Tranz. Fig. (Peiorativ, despre oameni) A cînta urît, cu glas nearmonios, strident sau tărăgănat. Lăutarul a mai behăit fără curaj cîteva tangouri aduse de la oraș. SADOVEANU, M. C. 190.

BEHĂI, behăi, vb. IV. Intranz. (Despre capre și oi; la pers. 3) A scoate strigătul caracteristic speciei. ♦ Tranz. și intranz. Fig. (Despre oameni) A cînta urît, nearmonios. – Din behe[he].

A BEHĂI behăie intranz. 1) (despre oi și capre) A scoate strigăte caracteristice speciei; a face „behe(he)”; a zbiera. 2) fig. fam. (despre persoane) A cânta urât. /Onomat.

behăì v. Mold. a striga ca oile.

béhăi și -ĭésc v. intr. (imit.) Se zice despre strigătu oilor. V. mehăĭ.

Ortografice DOOM

behăi (a ~) vb., ind. prez. 3 behăie, imperf. 3 sg. behăia; conj. prez. 3 să behăie

behăi vb., ind. și conj. prez. 3 sg. și pl. behăie, imperf. 3 sg. behăia

behăesc, -hăe 3, -hăiam 1 imp.

Sinonime

BEHĂI vb. (prin Transilv.) a bălăi. (Oaia ~.)

BEHĂI vb. (prin Transilv.) a bălăi. (Oaia ~.)

Intrare: behăit (part.)
behăit2 (part.) participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • behăit
  • behăitul
  • behăitu‑
  • behăită
  • behăita
plural
  • behăiți
  • behăiții
  • behăite
  • behăitele
genitiv-dativ singular
  • behăit
  • behăitului
  • behăite
  • behăitei
plural
  • behăiți
  • behăiților
  • behăite
  • behăitelor
vocativ singular — —
plural — —
becăcăit2 (part.) participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • becăcăit
  • becăcăitul
  • becăcăită
  • becăcăita
plural
  • becăcăiți
  • becăcăiții
  • becăcăite
  • becăcăitele
genitiv-dativ singular
  • becăcăit
  • becăcăitului
  • becăcăite
  • becăcăitei
plural
  • becăcăiți
  • becăcăiților
  • becăcăite
  • becăcăitelor
vocativ singular — —
plural — —
behehăit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • behehăit
  • behehăitul
  • behehăită
  • behehăita
plural
  • behehăiți
  • behehăiții
  • behehăite
  • behehăitele
genitiv-dativ singular
  • behehăit
  • behehăitului
  • behehăite
  • behehăitei
plural
  • behehăiți
  • behehăiților
  • behehăite
  • behehăitelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

behăi, behăiesc / behăi, behăiverb

  • 1. unipersonal (Despre capre și oi) A scoate strigătul caracteristic speciei. DEX '09 MDA2 DEXI CADE DEX '98 DLRLC DLRM NODEX
    sinonime: bălăi mehăi zbiera
    • format_quote Zile de-a rîndul au behăit jalnic turmele scoase din țarcuri și mînate spre vale. DUMITRIU, N. 199. DLRLC
    • format_quote O oaie mărginașă se opri... behăi și o luă la goană spre cîrdul străin. PREDA, Î. 144. DLRLC
    • format_quote [Iedul] behăia așa de jalnic, că-ți era mai mare mila de el. SADOVEANU, O. VI 103. DLRLC
    • format_quote O capră neagră... behăia și se da pe lîngă boi. VLAHUȚĂ, CL. 115. DLRLC
    • format_quote Cîrlănașul behăia pe lîngă casă. (VOR.). CADE
    • 1.1. tranzitiv intranzitiv figurat (Despre oameni) A cânta urât, nearmonios. DEX '09 MDA2 DEXI DEX '98 DLRLC DLRM NODEX
      • format_quote Lăutarul a mai behăit fără curaj cîteva tangouri aduse de la oraș. SADOVEANU, M. C. 190. DLRLC
      • 1.1.1. A plânge zgomotos. DEXI
etimologie:
  • Bee(h) + -ăi. DEX '09 DEXI DEX '98
  • onomatopee MDA2 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.