bedreag smn [At: LB / V: bătr- / Pl: ~uri, ~egi / E: ns cf mg bederegni] 1 (Reg) Butuc, scaun sau banc de lucru pentru lemnar, rotar, cizmar. 2 (Reg; îe) A șede Ia ~ A sta la taifas.

bedreag s.n. (reg.) Scaun sau banc de lucru pentru lemnar, rotar, cizmar. • pl. -uri. /cf. magh. bederegni.

BEDREAG (pl. -guri) sn. 🔧 1 Butucul cizmarului pe care croește pielea și care-i mai servește ca masă de lucru ¶ 2 Butucul rotarului pe care așază bucățile de lemn ce trebuesc cioplite și pe care se obădează roatele (🖼 433).

BEDREAG, bedreaguri, s. n. (Regional) Butuc (uneori așezat pe căpătîie) pe care lemnarul cioplește lemnele, cizmarul croiește încălțămintea etc.; servește uneori și ca scaun de șezut. Moș Petrache se ridica din cînd în cînd de pe bedreagul lui, uitîndu-se în lungul șoselei. POPA, V. 86. Gazda, robotind zi și noapte, se proslăvea pe cuptor, între șanuri, calupuri, astrăgaci, bedreag, dichici și alte custuri tăioase. CREANGĂ, A. 81.

BEDREAG, bedreaguri, s. n. (Reg.) Butuc pe care lemnarul cioplește lemnele, cizmarul croiește încălțămintea etc., servind și ca scaun. – Comp. sas bretterdecke „estradă”.

BEDREAG ~uri n. pop. Butuc sau scaun de lemn, care, așezat vertical, servește drept suport de lucru lemnarului, rotarului, cizmarului. [Sil. be-dreag] /Orig. nec.

bedreag n. Mold. 1. scăunaș pe care cismarul croiește cismele; 2. scăunaș de rotar. [Origină necunoscută].

bedreág n., pl. ege și urĭ (germ. sas. bretterdecke, estradă, orĭ bretterdach, baracă, d. brett, scîndură, și decke, învălitoare, dach, acoperiș. V. bordeĭ). Vechĭ. Estrada de scîndurĭ pe care era masa de lucru a vechilor cizmarĭ. Masa de lucru a cizmaruluĭ orĭ butucu rotaruluĭ. Olt. (Rț.) A ĭeși la bedreag, a ĭeși din nevoi, a scăpa de sărăcie. – Și medreag (Rț.): a da ĭn medreag, a da în vileag. V. selemet.

bătreag smn vz bedreag

bedreag (reg.) (desp. be-dreag) s. n., pl. bedreaguri

bedreag (reg.) (be-dreag) s. n., pl. bedreaguri

bedreag s. n. (sil. -dreag), pl. bedreaguri

bedreag (bedreaguri), s. n. – 1. Scăunel de cizmar. – 2. Capră de căruțaș. Origine necunoscută. După Cihac, din sl. bedro „femur”; însă derivarea nu este clară. DAR îl leagă de mag. bederegni „a rostogoli”, „a face să se rostogolească”; iar Scriban se gîndește la germ. Brett(er)dach „colibă”.

BEDREAG, Constantin (1883-1963, n. Rusca, jud. Vaslui), fizician român. Prof. univ. la Iași. Lucrări privind principiul omologiei și sistematica elementelor chimice (a propus clasificarea elementelor chimice după numerele cuntice, principal și orbital).

Bedreag, Bedros, Bedrule, -a v. Petru V 6.

BEDREAG s. (TEHN.) butuc, scaun de cioplit. (~ al rotarului.)

BEDREAG s. butuc, scaun de cioplit. (~ rotarului.)