2 intrări

15 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

becherí vi [At: T. PAPAHAGI, C. L., ap. DA / Pzi: ~resc / E: becher] A trăi ca becher.

BECHÉR, becheri, s. m. (Fam.) Burlac, holtei1. – Din tc. bekâr.

BECHÉR, becheri, s. m. (Fam.) Burlac, holtei1. – Din tc. bekâr.

bechér1 sm [At: (a. 1823) IORGA, S. D. XII, 180 / Pl: ~i / E: tc bekâr] 1 (Fam) Burlac. 2 (Fig; reg) Ticălos.

becher s.m. (fam.) Burlac. Cum becher? – Adică necăsătorit (CAR.). • pl -i. /<tc. bekâr.

BECHÉR, becheri, s. m. (Familiar) Bărbat neînsurat; celibatar, burlac, holtei. Cum becher?Adică necăsătorit. CARAGIALE, O. I 177. Cîți becheri zgîrciți nu vor fi lingușit slugărește pe bătrînul monah. ODOBESCU, S. A. 273.

BECHÉR, becheri, s. m. (Fam.) Burlac. – Tc. bekîr.

BECHÉR ~i m. fam. Bărbat adult necăsătorit; flăcău tomnatic; holtei; burlac; celibatar. /<turc. bekâr

becher a. și m. 1. flăcău, neînsurat; 2. cal de poștă spetit. [Turc. BEKIAR, lit. fără ocupațiune (cf. burlac)].

bechér adj. m. și s. (turk. bekiar, celibatar, d. pers. bikiar, fără ocupațiune). Sud. Holteĭ, burlac.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

becher (înv.) s. m., pl. becheri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BECHÉR s., adj. v. burlac, cavaler, celibatar, flăcău, holtei, necăsătorit.

becher s., adj. v. BURLAC. CAVALER. CELIBATAR. FLĂCĂU. HOLTEI. NECĂSĂTORIT.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

bechér (bechéri), s. m. – Burlac, holtei. – Mr., megl. bichiar. Tc. bekar (Roesler 589; Șeineanu, II, 42; Lokotsch 284; Ronzevalle 50); cf. ngr. μπεϰιάρης, alb. betsar, bg. bekjar.Der. becherie, s. f. (burlăcie). Cf. bicher.

Intrare: becheri
becheri
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: becher
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • becher
  • becherul
  • becheru‑
plural
  • becheri
  • becherii
genitiv-dativ singular
  • becher
  • becherului
plural
  • becheri
  • becherilor
vocativ singular
  • becherule
  • bechere
plural
  • becherilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

becher, becherisubstantiv masculin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.