BEC¹, becuri, s. n. 1. Balon din sticlă vidat sau umplut cu un gaz inert, având în interior un filament care devine incandescent când este străbătut de curent electric; p. ext. lampă electrică. ◊ Expr. (Fam.) A fi (sau a cădea) pe bec = a fi sau a ajunge într-o situație fără ieșire; a i se înfunda, a o păți. 2. Sita unei lămpi de gaz. 3. Orificiu prin care țâșnește un lichid vaporizat, un jet de gaz sau de amestec de gaze sub presiune, spre a putea fi aprinse. – Din fr. bec [de gaz].

bec¹ sn [At: IORGA, N. R. A. I, 268 / Pl: ~uri / E: fr bec [de gas]] 1 Balonaș de sticlă vidat, ce conține un filament astfel conceput încât să devină incandescent, emițând lumină la trecerea curentului electric. 2 (Arg; îe) A cădea pe ~ A cădea în mâinile poliției. 3 (Îae) A ajunge într-o situație neplăcută. 4 (Îae) A rămâne uimit. 5 (Înv; șîs ~ de gaz) Parte componentă a unui dispozitiv pentru iluminat cu gaz, unde se formează flacăra. 6 (Îas) Arzător pentru cantități mici de gaz. 7 (Îs) ~ de control Lampă electrică portativă, cu care se încearcă dacă un circuit electric este întrerupt. 8 (Îas) Bec (1) electric montat pe un tablou de control pentru a semnaliza defecțiuni. 9 (Îs; iuz) ~ de siguranță Dispozitiv care protejează un aparat, o instalație etc., oprindu-l în caz de avarie. 10 (Îs) ~ de sudură Piesă componentă a aparatului de sudură, prin care iese amestecul de gaz care întreține arderea. 11 Orificiu prin care țâșnește un lichid vaporizat, un jet de gaz sau amestec de gaze, spre a fi aprinse.

bec³ i vz behehe

bec² sm [At: DEX² / Pl: beci / E: eg back] (La fotbal; rar) Fundaș.

bec² s.n. 1 Sferă sau pară de sticlă cu un soclu (prin care se montează la o lampă) și cu un filament în interior, care devine incandescent și luminează cînd este străbătut de un curent electric; ext. orice corp de iluminat electric. ◊ Bec de siguranță = siguranță care oprește un aparat, o instalație etc. în caz de deranjament. Bec de control = a) lampă electrică portativă, cu care se încearcă dacă un circuit electric prezintă sau nu o întrerupere; b) bec electric montat pe un tablou de distribuție pentru a semnaliza anumite deranjamente. Bec cu incandescență v. incandescență. ◊ expr. (fam.) A face (sau a curăța) ceva bec = a face ceva să strălucească de curățenie. A fi (sau a cădea, a călca) pe bec = a) a fi sau a ajunge într-o situație fără ieșire; a i se înfunda; b) a rămîne uimit; c) (fam.) a cădea în mîinile poliției; d) (arg.) a rămîne însărcinată. A-i stinge (cuiva) becul v. stinge. 2 Sită a unei lămpi de gaz. 3 Arzător special de laborator pentru combustia gazelor, care permite reglarea accesului aerului și al gazului, arderea făcîndu-se cu flacără luminoasă sau neluminoasă, în funcție de necesități. 4 (tehn.) Bec de sudură = ajutaj de sudură prin care iese amestecul de gaz combustibil și gaz carburant. 5 (constr.) Mulură la partea de jos a ferestrei, care împiedică prelingerea apei de ploaie pe fațadă. • pl. -uri. /<fr. bec.

bec¹ s.m. (sport) Fundaș la jocul de fotbal. • pl. -ci. /<engl. back.

*BEC (pl. becuri) sn. Capătul, ciocul țevii de gaz aerian unde se aprinde lumina (🖼 430): în sală mijește un ~ de la policandrul de cristal (VLAH.) [fr.].

BEC¹, becuri, s. n. 1. Sferă sau pară de sticlă în care se află filamentul unei lămpi electrice; p. ext. Lampă electrică. ◊ Expr. (Fam.) A fi (sau a cădea) pe bec = A fi sau a ajunge într-o situație fără ieșire; a i se înfunda, a o păți. 2. Sita unei lămpi de gaz. 3. Orificiu prin care țâșnește un lichid vaporizat, un jet de gaz sau un amestec de gaze sub presiune, spre a putea fi aprinse. – Din fr. bec [de gaz].

BEC, becuri, s. n. 1. (Adesea determinat prin «electric») Balonaș de sticlă, de obicei în formă de pară, care se montează la lămpile electrice; este prevăzut cu un filament care devine incandescent și răspîndește lumină cînd e străbătut de un curent electric; p. ext. lumina acestui bec. Becurile aduc o lumină slabă. SAHIA, N. 43. ◊ Bec de siguranță = dispozitiv de siguranță care cprește un aparat, o instalație etc. în caz de deranjament. Bec de control = a) lampă electrică portativă cu care se încearcă dacă un circuit electric prezintă sau nu o întrerupere; b) bec electric montat pe un tablou de distribuție pentru a semnaliza anumite deranjamente. 2. (Învechit) Partea unei lămpi cu gaz aerian în care se formează flacăra. În sală mijește un bec de la policandrul de cristal. VLAHUȚĂ, O. AL. II 92. ♦ (Azi determinat prin «de gaz») Arzător pentru cantități mici de gaz, folosit pentru iluminat sau pentru încălzit. ◊ Bec de sudură (sau de sudaj) = piesă componentă a aparatului de sudură, prin care iese amestecul de gaze.

BEC, becuri, s. n. 1. Balonaș de sticlă prevăzut cu un filament care devine incandescent și răspîndește lumină cînd e străbătut de un curent electric. ◊ Bec de siguranță = dispozitiv de siguranță care oprește un aparat, o instalație etc. în caz de deranjament. 2. (Înv.) Parte a unei lămpi cu gaz aerian în care se formează flacăra. ♦ (Azi determinat prin „de gaz”) Arzător pentru gaz, folosit pentru iluminat sau pentru încălzit. ◊ Bec de sudură (sau de sudaj) = piesă la aparatul de sudură, prin care ies gazele. – Fr. bec [de gaz].

BEC s.m. Jucător fundaș la fotbal. [Pl. -ci. / < engl. back].

BEC s.n. 1. Balonaș de sticlă prevăzut cu un soclu (prin care se montează la o lampă) și un filament în interior, care devine incandescent și luminează cînd este străbătut de un curent electric. 2. Partea unei lămpi cu gaz aerian unde arde flacăra. [Pl. -uri. / < fr. bec].

BEC¹ s. n. 1. balonaș de sticlă cu un soclu și un filament în interior, care devine incandescent și luminează, străbătut de un curent electric. 2. mulură la partea de jos a ferestrei, destinată a împiedica prelingerea apei de ploaie pe fațadă. (< fr. bec)

BEC² s. m. jucător fundaș de fotbal. (< engl. back)

BEC ~uri n. 1) Balon mic de sticlă având în interior un filament, care devine incandescent când este străbătut de un curent electric. 2) Lampă alcătuită dintr-un soclu și dintr-un astfel de balon. * ~ de sudură piesă la aparatele de sudură, prin care iese amestecul de gaz combustibil și oxigen, arzând cu flacără. 3) înv. Partea din interior a unei lămpi cu gaz, unde se formează flacăra. /<fr. bec

bec n. 1. țeava unei lămpi cu gaz aerian: candelabru cu șase becuri; 2. lampă electrică.

*bec n., pl. urĭ (fr. bec, „cioc”, cuv. galic). Vîrfu uneĭ țevĭ de gaz aerian făcut așa încît să ardă ca o lampă. Vîrfu uneĭ lămpĭ electrice acoperite cu un mic balon de sticlă: lampă cu treĭ becurĭ.

BEHEHE interj. Cuvânt care imită strigătul oilor sau al caprelor; bee, mehehe. [Var.: bee interj.] – Onomatopee.

bea¹ i vz behehe

beaheahea i vz behehe

becă i vz behehe

bece¹ i vz behehe

bee i vz behehe

beheahea i vz behehe

behee i vz behehe

behehe [At: ȘEZ. IV, 16 / V: bee, bea, bec³, behee, beheahea / E: fo] 1 i Cuvânt care imită strigătul oilor sau caprelor. 2 s (Rar) Miel. 3 s (Rar) Oaie. 4 s (Rar) Capră.

bee interj. v. behehe.

behehe interj., subst. 1 interj. Cuvînt care imită strigătul oilor sau al caprelor. 2 subst. (pop.) Miel; oaie. 3 subst. (pop.) Capră. • și bee interj, /form. expr.

BEHEHE! I. interj. Imită sbieretul oii sau caprei. II. sm. familiar Oaie, berbec sau capră, numai în loc.: pentru ~ prăpădește pe mihoho, întrebuințată în glumă pentru a arăta că cineva, umblînd să dobîndească un lucru de nimic, pierde în timpul acesta un lucru mai de preț.

BEE interj. v. behehe.

BEHEHE interj., subst. 1. Interj. Cuvânt care imită strigătul oilor sau al caprelor; mehehe. 2. Subst. Miel; oaie; capră. [Var.: bee interj.] – Onomatopee.

BEHEHE interj. Onomatopee care imită zbieretul oilor sau al caprelor; mehehe. ♦ (Substantivat, glumeț) Berbec, oaie sau capră. Dascăle, Pascăle, Adus-ai pe behehea? TEODORESCU, P. P. 260. Pentru behehe vei prăpădi și pe mihoho (= umblînd prea mult după un lucru neînsemnat, poți pierde ceva mai de preț).

BEHEHE interj. Cuvînt care imită strigătul oilor sau al caprelor. – Onomatopee.

behehe! int. bee! ║ m. berbece, oaie: pentru behehe vor prăpădi și pe mihoho NEGR. [Onomatopee].

be și behehé interj. care arată strigătu oilor.

behehé, interj. care arată strigătu oilor. V. be.

bec¹ (fundaș) (rar) s. m., pl. beci

bec² (obiect de iluminat) s. n., pl. becuri

bec² (obiect de iluminat) s. n., pl. becuri

bec¹ (fundaș) (rar) s. m., pl. beci

bec (sport) s. m., pl. beci

bec (electr.) s. n., pl. becuri

bee v. behehe

behehe/bee interj.

bec (becuri), s. n. – Sferă de sticlă în care se află filamentul unei lămpi electrice. Fr. bec „cioc”, bec de gaz „felinar”. Pentru expresia a cădea pe bec, care reproduce fr. tomber sur un bec de gaz, cf. Graur, BL, IV, 72.

behehe interj. – Imită behăitul oilor și caprelor. – Var. bea(aa), be(ee), me(a)he(a)he(a). Creație expresivă, de unde derivă: behăi, vb. (a scoate sunetul specific al oilor); behăitură, s. f. (behăit); behăhăi, vb. (a behăi).

flûte à bec (cuv. fr.) v. flaut drept.

RIO BEC, numele unui stil arhitectural maya (600-950), dezvoltat în pen. Yucatán din Mexic și caracterizat printr-o arhitectură originală.

a cădea pe bec expr. 1. a ajunge într-o situație fără ieșire. 2. (intl.) a fi arestat.

BEC s. v. apărător, fundaș, stoper.

BEC s. (prin Transilv.) pară. (Un ~ aprins.)

bec s. v. APĂRĂTOR. FUNDAȘ.

BEC s. (prin Transilv.) pară. (Un ~ aprins.)