Definiția cu ID-ul 416967:


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

bec (becuri), s. n. – Sferă de sticlă în care se află filamentul unei lămpi electrice. Fr. bec „cioc”, bec de gaz „felinar”. Pentru expresia a cădea pe bec, care reproduce fr. tomber sur un bec de gaz, cf. Graur, BL, IV, 72.