17 definiții pentru bec (electr.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bec1 sn [At: IORGA, N. R. A. I, 268 / Pl: ~uri / E: fr bec [de gas]] 1 Balonaș de sticlă vidat, ce conține un filament astfel conceput încât să devină incandescent, emițând lumină la trecerea curentului electric. 2 (Arg; îe) A cădea pe ~ A cădea în mâinile poliției. 3 (Îae) A ajunge într-o situație neplăcută. 4 (Îae) A rămâne uimit. 5 (Înv; șîs ~ de gaz) Parte componentă a unui dispozitiv pentru iluminat cu gaz, unde se formează flacăra. 6 (Îas) Arzător pentru cantități mici de gaz. 7 (Îs) ~ de control Lampă electrică portativă, cu care se încearcă dacă un circuit electric este întrerupt. 8 (Îas) Bec (1) electric montat pe un tablou de control pentru a semnaliza defecțiuni. 9 (Îs; iuz) ~ de siguranță Dispozitiv care protejează un aparat, o instalație etc., oprindu-l în caz de avarie. 10 (Îs) ~ de sudură Piesă componentă a aparatului de sudură, prin care iese amestecul de gaz care întreține arderea. 11 Orificiu prin care țâșnește un lichid vaporizat, un jet de gaz sau amestec de gaze, spre a fi aprinse.

BEC1, becuri, s. n. 1. Balon din sticlă vidat sau umplut cu un gaz inert, având în interior un filament care devine incandescent când este străbătut de curent electric; p. ext. lampă electrică. ◊ Expr. (Fam.) A fi (sau a cădea) pe bec = a fi sau a ajunge într-o situație fără ieșire; a i se înfunda, a o păți. 2. Sita unei lămpi de gaz. 3. Orificiu prin care țâșnește un lichid vaporizat, un jet de gaz sau de amestec de gaze sub presiune, spre a putea fi aprinse. – Din fr. bec [de gaz].

BEC1, becuri, s. n. 1. Sferă sau pară de sticlă în care se află filamentul unei lămpi electrice; p. ext. Lampă electrică. ◊ Expr. (Fam.) A fi (sau a cădea) pe bec = A fi sau a ajunge într-o situație fără ieșire; a i se înfunda, a o păți. 2. Sita unei lămpi de gaz. 3. Orificiu prin care țâșnește un lichid vaporizat, un jet de gaz sau un amestec de gaze sub presiune, spre a putea fi aprinse. – Din fr. bec [de gaz].

BEC, becuri, s. n. 1. (Adesea determinat prin «electric») Balonaș de sticlă, de obicei în formă de pară, care se montează la lămpile electrice; este prevăzut cu un filament care devine incandescent și răspîndește lumină cînd e străbătut de un curent electric; p. ext. lumina acestui bec. Becurile aduc o lumină slabă. SAHIA, N. 43. ◊ Bec de siguranță = dispozitiv de siguranță care cprește un aparat, o instalație etc. în caz de deranjament. Bec de control = a) lampă electrică portativă cu care se încearcă dacă un circuit electric prezintă sau nu o întrerupere; b) bec electric montat pe un tablou de distribuție pentru a semnaliza anumite deranjamente. 2. (Învechit) Partea unei lămpi cu gaz aerian în care se formează flacăra. În sală mijește un bec de la policandrul de cristal. VLAHUȚĂ, O. A. III 92. ♦ (Azi determinat prin «de gaz») Arzător pentru cantități mici de gaz, folosit pentru iluminat sau pentru încălzit. ◊ Bec de sudură (sau de sudaj) = piesă componentă a aparatului de sudură, prin care iese amestecul de gaze.

BEC, becuri, s. n. 1. Balonaș de sticlă prevăzut cu un filament care devine incandescent și răspândește lumină când e străbătut de un curent electric. ◊ Bec de siguranță = dispozitiv de siguranță care oprește un aparat, o instalație etc. în caz de deranjament. 2. (Înv.) Parte a unei lămpi cu gaz aerian în care se formează flacăra. ♦ (Azi determinat prin „de gaz”) Arzător pentru gaz, folosit pentru iluminat sau pentru încălzit. ◊ Bec de sudură (sau de sudaj) = piesă la aparatul de sudură, prin care ies gazele. – Fr. bec [de gaz].

BEC s.n. 1. Balonaș de sticlă prevăzut cu un soclu (prin care se montează la o lampă) și un filament în interior, care devine incandescent și luminează când este străbătut de un curent electric. 2. Partea unei lămpi cu gaz aerian unde arde flacăra. [Pl. -uri. / < fr. bec].

BEC1 s. n. 1. balonaș de sticlă cu un soclu și un filament în interior, care devine incandescent și luminează, străbătut de un curent electric. 2. mulură la partea de jos a ferestrei, destinată a împiedica prelingerea apei de ploaie pe fațadă. (< fr. bec)

BEC ~uri n. 1) Balon mic de sticlă având în interior un filament, care devine incandescent când este străbătut de un curent electric. 2) Lampă alcătuită dintr-un soclu și dintr-un astfel de balon. * ~ de sudură piesă la aparatele de sudură, prin care iese amestecul de gaz combustibil și oxigen, arzând cu flacără. 3) înv. Partea din interior a unei lămpi cu gaz, unde se formează flacăra. /<fr. bec

bec n. 1. țeava unei lămpi cu gaz aerian: candelabru cu șase becuri; 2. lampă electrică.

*bec n., pl. urĭ (fr. bec, „cioc”, cuv. galic). Vîrfu uneĭ țevĭ de gaz aerian făcut așa încît să ardă ca o lampă. Vîrfu uneĭ lămpĭ electrice acoperite cu un mic balon de sticlă: lampă cu treĭ becurĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bec2 (obiect de iluminat) s. n., pl. bécuri

bec (electr.) s. n., pl. bécuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BEC s. (prin Transilv.) pară. (Un ~ aprins.)

BEC s. (prin Transilv.) pară. (Un ~ aprins.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

bec (becuri), s. n. – Sferă de sticlă în care se află filamentul unei lămpi electrice. Fr. bec „cioc”, bec de gaz „felinar”. Pentru expresia a cădea pe bec, care reproduce fr. tomber sur un bec de gaz, cf. Graur, BL, IV, 72.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

flûte à bec (cuv. fr.) v. flaut drept.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a cădea pe bec expr. 1. a ajunge într-o situație fără ieșire. 2. (intl.) a fi arestat.

Intrare: bec (electr.)
bec2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bec
  • becul
  • becu‑
plural
  • becuri
  • becurile
genitiv-dativ singular
  • bec
  • becului
plural
  • becuri
  • becurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bec (electr.)

  • 1. Balon din sticlă (de obicei în formă de pară, care se montează la lămpile electrice) vidat sau umplut cu un gaz inert, având în interior un filament care devine incandescent când este străbătut de curent electric.
    surse: DLRLC DEX '09 DLRM Sinonime82 DN NODEX sinonime: pară un exemplu
    exemple
    • Becurile aduc o lumină slabă. SAHIA, N. 43.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Lampă electrică.
      surse: DEX '09 NODEX
    • 1.2. prin extensiune Lumina acestui bec.
      surse: DLRLC
    • 1.3. Bec de siguranță = dispozitiv de siguranță care oprește un aparat, o instalație etc. în caz de deranjament.
      surse: DLRLC DLRM
    • 1.4. Bec de control = lampă electrică portativă cu care se încearcă dacă un circuit electric prezintă sau nu o întrerupere.
    • 1.5. Bec de control = bec electric montat pe un tablou de distribuție pentru a semnaliza anumite deranjamente.
    • 1.6. expresie familiar A fi (sau a cădea) pe bec = A fi sau a ajunge într-o situație fără ieșire; a i se înfunda, a o păți.
  • 2. Sita unei lămpi de gaz.
    surse: DEX '09 un exemplu
    exemple
    • În sală mijește un bec de la policandrul de cristal. VLAHUȚĂ, O. A. III 92.
      surse: DLRLC
    • diferențiere învechit Partea unei lămpi cu gaz aerian în care se formează flacăra.
      surse: DLRLC DLRM DN NODEX
  • 3. Orificiu prin care țâșnește un lichid vaporizat, un jet de gaz sau un amestec de gaze sub presiune, spre a putea fi aprinse.
    surse: DEX '09
    • 3.1. Bec de gaz = arzător pentru cantități mici de gaz, folosit pentru iluminat sau pentru încălzit.
      surse: DLRLC DLRM
    • 3.2. Bec de sudură (sau de sudaj) = piesă componentă a aparatului de sudură, prin care iese amestecul de gaze.
      surse: DLRLC DLRM DN
  • 4. Mulură la partea de jos a ferestrei, destinată a împiedica prelingerea apei de ploaie pe fațadă.
    surse: MDN '00

etimologie: