opțiuni
  • info

2 intrări

16 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

beștelit2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~iți / E: beșteli] 1-2 Care s-a făcut sau este făcut de ocară.

beștelit1 sf[1] [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: beșteli] Ocărâre.

  1. Încadrare morfologică greșită — Ladislau Strifler

beștelit, -ă adj. Care este făcut de ocară; care este mustrat. • pl. -ți, -te. /v. beșteli.

BEȘTELÍ, beștelesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A face pe cineva de ocară, a certa pe cineva folosind ocări, insulte. – Et. nec.

beștelí vtr [At: PAMFILE, J. II / Pzi: ~lesc / E: nct] 1-2 (Pfm) A (se) face de ocară.

beșteli vb. IV. tr. (fam.) A face pe cineva de ocară, a mustra (cu asprime) pe cineva. • prez.ind. -esc. /cf. feșteli.

BEȘTELÍ, beștelesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A face pe cineva de ocară, a mustra pe cineva cu ocări, cu insulte. – Et. nec.

BEȘTELÍ, beștelesc, vb. IV. Tranz. (Familiar) A mustra cu cuvinte grele și de ocară, a face de ocară.

BEȘTELÍ, beștelesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A mustra pe cineva îndelung.

A BEȘTELÍ ~ésc tranz. fam. A trata cu vorbe ofensatoare; a batjocori; a dezonora. /Orig. nec.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

beșteli (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. beștelesc, imperf. 3 sg. beștelea; conj. prez. 3 să beștelească

beștelí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. beștelésc, imperf. 3 sg. beșteleá; conj. prez. 3 sg. și pl. beșteleáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BEȘTELÍ vb. v. admonesta, certa, dăscăli, dojeni, moraliza, mustra.

beșteli vb. v. ADMONESTA. CERTA. DĂSCĂLI. DOJENI. MORALIZA. MUSTRA.

A beșteli ≠ a făli, a lăuda

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

beștelí, beștelesc, vb. tranz. – (reg.) 1. A mustra, a certa, a dojeni, a critica 2. A insulta, a face de ocară. – Et. nec. (MDA).

Intrare: beștelit
beștelit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • beștelit
  • beștelitul
  • beștelitu‑
  • beștelită
  • beștelita
plural
  • beșteliți
  • beșteliții
  • beștelite
  • beștelitele
genitiv-dativ singular
  • beștelit
  • beștelitului
  • beștelite
  • beștelitei
plural
  • beșteliți
  • beșteliților
  • beștelite
  • beștelitelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: beșteli
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • beșteli
  • beștelire
  • beștelit
  • beștelitu‑
  • beștelind
  • beștelindu‑
 singular plural
  • beștelește
  • beșteliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • beștelesc
 (să)
  • beștelesc
  • beșteleam
  • beștelii
  • beștelisem
a II-a (tu)
  • beștelești
 (să)
  • beștelești
  • beșteleai
  • beșteliși
  • beșteliseși
a III-a (el, ea)
  • beștelește
 (să)
  • beștelească
  • beștelea
  • beșteli
  • beștelise
plural I (noi)
  • beștelim
 (să)
  • beștelim
  • beșteleam
  • beștelirăm
  • beșteliserăm
  • beștelisem
a II-a (voi)
  • beșteliți
 (să)
  • beșteliți
  • beșteleați
  • beștelirăți
  • beșteliserăți
  • beșteliseți
a III-a (ei, ele)
  • beștelesc
 (să)
  • beștelească
  • beșteleau
  • beșteliră
  • beșteliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

beșteli, beștelescverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.