bato- ec vz bati-

bato²- v. bati-.

bato¹- Elem. de compunere „(rug de) mure”. • / <fr. bato-; cf. gr. βατο.

BATO- v. bati-.

BATO²- elem. „(rug de) mure”. (<fr. bato-, cf. gr. batos)

bati- [At: DN³ / V: bato- / E: fr bathy] Element de compunere: 1 „Adânc”. 2 „Referitor la adâncul mărilor”. 3 „Din adâncul mărilor”.

bât¹ sn vz bâtă

bâtă sf [At: ȘINCAI, HR. II 281/19 / V: bât (pl: ~e; rar ~uri) / Pl: ~e / E: nct] Băț lung și gros, de obicei cu măciulie la un capăt. corectat(ă)

bati- Elem. de compunere „adînc”, „adîncime”. • și bato²-. /<fr. bathy; cf. gr. βατι „adînc”, „profund”.

bîtă¹ s.f. 1 Băț lung și gros (cu măciulie la un capăt); ciomag, (reg.) botă. Bate-mă, Doamne, cu bîta, Nu mă bate cu urîta (POP.). ◊ Expr. (adj.) A fi bîtă = a nu ști nimic la un examen la școală. A da cu bîta în baltă v. baltă. Ajunge o bîtă la un car de (sau cu) oale v. ajunge. Trosc cu bîta-n baltă! v. trosc. 2 Lovitură dată cu un astfel de băț. Trăit pînă atunci sub grija și sub bîta baciului. • pl. -e. /<bg. бът.

blănit, -ă (pop.) Care este căptușit cu blană. • pl. -ți, -te. /v. blăni.

BÎTĂ¹ (pl. -te) sf. 1 Ciomag gros, noduros (🖼 497): un cioban stă răzemat în ~ pe o muche de deal (VLAH.) ¶ 2 Pr. ext. Lovitură dată cu ciomagul, ciomăgeală, bătaie: știe numai de ~ (PAMF.).

BÎTĂ² sf. Mold. (PAMF.) Vorbă cu care se adresează cineva unei bunice sau ori-cărei femei bătrîne: bîta Irina.

BÎTICUȚĂ (pl. -țe) sf. Trans. dim. BÎTĂ1 după ce-și făcură fie-care cîte o ~, plecară la cale (RET.).

BÎTUȚĂ (pl. -țe) sf .Trans. 1 dim. BÎTĂ: Am o ~ învărgată, Pe cîmp aruncată (ghicitoare despre „șarpe”) (GOR.) ¶ 2 (Bețișor de) chibrit (FR.-CDR.).

BÎTĂ¹ s. f. (Regional) Bunică. Vrei ceva de la mine. Spune-mi-o limpede. Nu mai umbla cu fofîrlica... -Nu vreau nimic, bîtă! STANCU, D. 345.

BÎTĂ², bîte, s. f. 1. Băț lung și gros, de obicei cu măciulie la un capăt; măciucă, ciomag. Îl văd copil de unsprezece ani, răzemat în bîtă ciobănește, cu opincuța strînsă pe picior și cu o căciulă mare țurcănească dată pe ceafă. VLAHUȚĂ, O. A. 290. În piepturile păstorilor tineri, răzimați c-un cot de-o stîncă și c-o mînă pe bîtă, încolțea... dorul voiniciei! EMINESCU, N. 5. Bate-mă, doamne, cu bîta, Nu mă bate cu urîta! JARNÍK-BÎBSEANU, D. 430. Ajunge o bîtă la un car de oale. ◊ Expr. A da cu bîta-n baltă v. baltă. 2. Lovitură de ciomag; bătaie; p. ext. autoritate severă (a cuiva). Știe numai de bîtă. ▭ Flăcăul... fiind trăit pîn-atunci sub grija și sub bîta baciului... nu se simțea în stare... să țină piept atîtor întrebări. GALAN, Z. R. 227.

BÎTĂ¹, bîte, s. f. (Reg.) Bunică.

BÎTĂ², bîte, s. f. Băț lung și gros (cu măciulie la un capăt); ciomag. ♦ Lovitură de bîtă; bătaie.

-BATĂ Element secund de compunere savantă cu semnificația „adînc”, „profund”, „(referitor la) adîncul mărilor”. [< fr. -bathe].

BATI- Element prim de compunere savantă cu semnificația „adînc”, „referitor la adîncul mărilor”, „din adîncul mărilor”. [Var. bato- / < fr. bathy, cf. gr. bathys – adînc].

-BATĂ elem. bati-.

BATI-/BATO-, -BATĂ elem. „adânc”, „adâncime”. (< fr. bathy-, batho-, -bathe, cf. gr. bathys, bathos, profund)

BÂTĂ ~e f. Băț lung și gros, cu sau fără măciulie la capăt; măciucă; ghioagă; ciomag. /<sl. butu

bâtă f. băț lung și gros: 1. de mânat vitele; 2. ca armă la bătaie: măciucă. [Slav. BŬTŬ].

bîtă f., pl. e (vsl. bŭtŭ, sceptru. V. botă 2). Ciomag lung (cum poartă ciobaniĭ). Lovitură dată cu un asemenea cĭomag: ĭ-a tras o bîtă. V. ghioagă, moacă 2 și țoapă 2.

bâtă s. f., g.-d. art. bâtei; pl. bâte corectat(ă)

bâtă s. f., g.-d. art. bâtei; pl. bâte

bâtă s. f., pl. bâte

BÂTĂ s. v. bunică, mamă mare.

BÂTĂ s. v. ciomag.

bîtă s. v. BUNICĂ. MAMĂ MARE.

BÎTĂ s. ciomag, măciucă, (pop.) toroipan (reg.) ghioagă, jarchină, macă, moacă, otic, pătăchie, tămînjer, tăujer, tufan, tufă, (Mold., Bucov. și Transilv.) botă, (Mold.) ceatlău, (Olt.) colvă, (Ban.) crivac, (Olt.) dîrjală, (Ban.) haidamac, (Olt. și Ban.) jilăvete, (Transilv. si Maram.) măcău, (Transilv., Maram. și Olt.) șuvei, (prin Bucov.) tașmău, (Mold.) toropală, (inv.) fuscel, fuște. (L-a izbit cu ~.)

bîtă (bîte), s. f. – Par, măciucă, ciomag. Sl. bŭtŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 16; Cihac); cf. rădăcina sl. batŭ (rus. bat, sb. bat „par”; Berneker 46). Der. bîtea, s. f. (ciocan de lemn; specie de papură, Typha angustifolia, Sparganium ramosum); bîti, vb. (rar, în Banat: a bate, a ciomăgi).

BATO-₁ „adîncime, profunzime”. ◊ gr. bathos „adînc, profund” > fr. batho-, engl. id., germ. id. > rom. bato-. □ ~crom (v. -crom), s. n., efect produs de o grupare de atomi care, introduși în molecula unei substanțe organice, produce închiderea culorii acesteia; ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă patologică de adîncime; ~ide (v. -id), s. n. pl., pești selacieni din jurasic, adaptați la viața bentonică, avînd corpul turtit dorsoventral și coada heterocercă; ~lit (v. -lit₁), s. n., rocă intruzivă sub formă de masiv imens înrădăcinat în adîncul scoarței terestre; ~metru (v. -metru₁), s. n., aparat cu care se iau probe pentru determinarea aluviunilor.

BATO-₂ „mur, rug de mure”. ◊ gr. batos „rug de mure” > fr. bato-, engl. id. > rom. bato-. □ ~grafie (v. -grafie), s. f., descriere sistematică a speciilor de mur; ~logie (v. -logie₁), s. f., studiul speciilor de mur.

bâtă, bâte, s.f. – 1. Botă, ciomag, par. 2. Carte de joc; dâbă. ♦ (onom.) Bâta, nume de familie (24 persoane cu acest nume, în Maramureș, în 2007). – Et. nec. (DEX, MDA); din sl. bǔtǔ „sceptru” (Scriban; Miklosich, Cihac, cf. DER).

-BAT₁ (-BATĂ) „adîncime, profunzime”. ◊ gr. bathos „adîncime” > fr. -bathe, germ. id., engl. -bath > rom. -bat și -bată.

-BATĂ, v -BAT₁.

BATI- „adînc, profund, situat jos”. ◊ gr. bathys „adînc, profund” > fr. bathy-, germ. id., engl. id., it. bati- > rom. bati-. □ ~cardie (v. -cardie), s. f., poziție coborîtă a inimii; ~centeză (v. -centeză), s. f., puncție adîncă realizată cu ajutorul unui instrument chirurgical; ~estezie (v. -estezie), s. f., sensibilitate profundă mioarticulară; ~gastrie (v. -gastrie), s. f., coborîre a stomacului din poziția normală în abdomenul inferior; ~graf (v. -graf), s. n., instrument care măsoară și care înregistrează adîncimea mărilor și oceanelor; ~grafie (v. -grafie), s. f., măsurare a adîncimilor mărilor și oceanelor; ~gramă (v. -gramă), s. f., diagramă înregistrată la batigraf; ~metrie (v. -metrie₁), s. f., 1. Disciplină care se ocupă cu măsurarea adîncimii apei din mări, lacuri și rîuri. 2. Distribuție pe verticală a organismelor care trăiesc într-un anumit mediu; ~metru (v. -metru₁), s. n., aparat care măsoară adîncimea apelor din mări, lacuri și rîuri; ~pelagic (v. pelagic), adj., referitor la zonele oceanice de mare adîncime; ~pnee (v. -pnee), s. f., respirație profundă; ~reometru (v. reo-, v. -metru₁), s. n., instrument care înregistrează continuu direcția și viteza curenților marini; ~scaf (v. -scaf), s. n., aparat submersibil autonom folosit în explorări oceanografice la mari adîncimi; ~sferă (v. -sferă), s. f., cabină sferică, legată cu un cablu de nava-bază, înzestrată cu echipament pentru cercetări submarine; ~termograf (v. termo-, v. -graf), s. n., aparat care înregistrează temperatura apei pînă la adîncimea de 200 m.

a da cu bâta-n baltă expr. (pop.) a face o gafă.

a fi bâtă expr. a fi complet pe dinafară / nepriceput într-un anumit domeniu.

bâtă, adj. (invar.) ignorant.