babcă² sf vz batcă³ corectat(ă)

bapcă sf vz batcă^[1]

batcă³ sf [At: ANON. CAR. / V: babcă / Pl: ~tce / E: mg batka] 1 (Îrg) Monedă mică. 2 (Înv) Unitate de măsură de un sfert de gram.

batcă¹ sf [At: DOSOFTEI, V. S. II, 12 / V: bat- / Pl: ~tce, bătce / E: cf babcă] (Agr; Mol; Buc) Babcă¹.

batcă⁴ sf [At: MARIAN, O. II, 400 / Pl: ~tce / E: pbl vsl *бабка cf vsl баба] (Reg) Pelican.

batcă⁵ sf [At: H I, 269 / Pl: ~tce / E: vsl бабко] (Iht; rar) Pește nedefinit mai îndeaproape.

batcă² sf [At: CV, 1950, nr. 4 / Pl: ? / E: nct] Unealtă a dogarului în formă de ciocan, cu o parte șănțuită.

batcă⁶ sf [At: PAMFILE, J. II, ap. DA / Pl: ~tce / E: pbl bate] Cursă pentru animale.

bâtcă² sf vz batcă^[1]

bâtcă¹ sf [At: (a. 1800) DOC., ap. IORGA, S. D. VI, 9 / Pl: ~tce / E: cf mg botkó, bötk, bötök „măciulie”] 1 (Mol; Buc) Munte mai mic. 2 (Pre) Vârf al unui deal. 3 Loc arid de soare. 4 Pădure.

bábcă s.f. v. batcă¹.

bátcă⁴ s.f. (reg.) Capcană pentru prinderea rozătoarelor mici. • pl. -ce. /etimol. nec.

bátcă² s.f. (reg.) Nicovală mică pe care se ascute coasa, bătînd-o cu ciocanul. • pl. -ce. /cf. bate.

bátcă¹ s.f. 1 (iht.) Pește teleosteean, verde-albăstrui pe spate și argintiu pe abdomen, asemănător cu plătica (Blicca björkna). 2 (ornit.; reg.) Pelican (Pelecanus onocrotalus). • pl. -ce, bătci. și bábcă s.f. /<ucr. бабца, după bate.

bátcă³ s.f. (înv., reg.) 1 Monedă mică. 2 Unitate de măsură egală cu un sfert de gram. • pl. -ce. /<magh. batka.

bîtcă s.f. (reg.) Înălțime, ridicătură împădurită pe coasta unui munte, măgură. Păzea de multă vreme bîtcile cele bătrîne (SADOV.). • pl. bîtci. /cf. sl. veche бꙑтн.

BATCĂ⁵ (pl. -ce) sf. 🐟 1 BABUȘCĂ2 ¶ 2 Pește de 20-25cm. ce seamănă cu plătica și trăește prin bălțile Dunării; numit și „bătculiță”, „corbancă”, „corpa(n)că”, „corpănică”, etc. (Blicca bjǒrkna) (🖼 416) [sl. *babka < baba; comp. rut. babka].

BATCĂ² (pl. -ce) sf. ⚒ Mică măsură de greutate (cam 1/4 gr.), în spec. pentru aur (BUD.) (VIC.) [ung.].

BATCĂ¹ (pl. -ce) sf. 🚜 Un fel de nicovală mică înfiptă într’o bucată de lemn ascuțită și pe care cosașul își ascute coasa, bătînd cu un ciocănaș (🖼 415) [rut. babka, refăcut după a bate].

❍BATCĂ³ (pl. -ce) sf. 1 Mold. Coșarcă împletită cu care copiii prind păsărele ¶ 2 Trans. (BUD.) Un fel de cursă, căpcană pentru prins șoareci.

BATCĂ⁴ (pl. -ce) sf. 🐦 – BABIȚĂ¹ 1 [sl. *babka < baba (blg. cu același înțeles)].

BÎTCĂ (pl. -ce, -ci) sf. Mold. Bucov. Maram. 🌐 Deal, dîmb singuratec în mijlocul unui șes: aici în mijlocul bîtcei a pus sihastrul tăciunele jos (ȘEZ.).

BÎTCUȚĂ (pl. -țe) sf. Mold. Bucov. Maram. 🌐 dim. BÎTCĂ.

BATCĂ, batde, s. f. Un fel de nicovală mică, pe care cosașul își bate coasa. Ian dă-mi batea și ciocanul din blidari. CONTEMPORANUL, IV 82S.

BÎTCĂ, bîtci, s. f. (Mold., Bucov.) Înălțime pe coasta unui munte; ridicătură de pămînt pe loc drept și cu pădure pe ea; măgură. Moș Anania al nostru... păzea de lungă vreme bîtcile cele bătrîne, despre care pușcașul Damian știa atîtea istorii. SADOVEANU, O. V 446.

BATCĂ², batce, s. f. Un fel de capcană folosită la prinderea rozătoarelor mici.

BATCĂ³, batce, s. f. Pește mic, asemănător cu plătica, verde-albăstrui pe spate și argintiu pe abdomen (Blicca björkna). – Ucr. babka.

BATCĂ¹, batce, s. f. Nicovală mică pe care cosașul își ascute coasa, bătînd-o cu ciocanul. – Ucr. babka (refăcut după bate).

BÎTCĂ, bîtci, s. f. (Reg.) Înălțime pe coasta unui munte; ridicătură de pămînt împădurită; măgură.

BATCĂ² ~ce f. pop. Capcană specială folosită la prinderea șoarecilor. [G.-D. batcei] /Orig. nec.

BATCĂ¹ ~ce f. reg. Nicovală (mică) pe care se bate coasa pentru a o ascuți. [G.-D. batcei] /<ucr. babka

BATCĂ³ ~ce f. Pește dulcicol asemănător cu plătica, având spatele verde-albăstrui și abdomenul argintiu. [G.-D. batcei] /<ucr. babka

batcă f. Mold. 1. babiță; 2. unealtă de fier în formă de nicovală pe care se bate coasa; 3. pește ce seamănă cu plătica (Blicca). [Rus. BATĬKA, tată, moș: pentru sensurile metaforice, cf. babă, babiță, băbușcă și moș].

2) bátcă f., pl. e sau bătcĭ (ung. batka, a. î.). Trans. Un sfert de gram (măsură p. aur.) V. carat.

1) bátcă f., pl. e saŭ bătcĭ (rut. rus. id.; bg. babka, dim. d. bába, babă, pelican). Dun. Pelican. Un fel de plătică maĭ mică (blicca björkna) care, cînd e mică, se numește frunza plopuluĭ. Est. Nicovală mică pe care cosașiĭ ciocănesc coasa ca s’o ascută. (V. cĭocîrtiĭ). Mold. Trans. Rar. Capcană de șoareci sau prinzătoare de păsări (pin aluz. la ciocu pelicanuluĭ). – În vest báboșe, pl. ĭ, pelican (VR. 1913, 7-8, 51).

1) bîtcă f., pl. ĭ (gep. *bütika, dim. înrudit cu germanicu butta-, de unde și fr. butte, deal. Dic. 181). Est. Pisc izolat maĭ mic decît runcu.

2) bîtcă f., pl. ĭ (cp. cu botcă). Est. Tivdă (bostan) uscată de ținut făină. (V. covătaĭe). Prinzătoare de păsărĭ făcută dintr’un coș.

*pelicán m. (lat. pelicánus și pelecánus, vgr. pelekán, -ános). O pasăre palmipedă maĭ mare de cît lebăda, cu penele albe bătînd puțin în roș și cu cĭocu foarte mare și lat (pop. bábiță saŭ batcă). – În biblia d. 1688 pelecan (după ngr.). – Pelicanu se hrănește cu peștĭ marĭ pe care-ĭ prinde în apele neadîncĭ (unde obișnuĭește să trăĭască) mînîndu-ĭ spre mal cu un cîrd întreg de tovarășĭ. El are un miros neplăcut de pește. V. neĭasită.

batcă (reg.) s. f., g.-d. art. batcei; pl. batce

batcă (reg.) s. f., g.-d. art. batcei; pl. batce

batcă (nicovală, capcană, pește) s. f., g.-d. art. batcei; pl. batce

bîtcă (bîtci), s. f. – Coastă, povîrniș. Origine necunoscută. DAR propune, dar este puțin probabil, mag. botkó, bötök „cap, mîner”; rezultatul probabil ar fi fost *bătcău. Diculescu 181 (urmat de Scriban) se gîndește la un gepidic *bütt(i)ka, din germ. butt- (› fr. butte); însă părerea sa a fost în general respinsă.

BÎTCA DOAMNEI, înălțime (457 m alt.), la marginea de V a municipiului Piatra-Neamț, unde a fost descoperită o cetate geto-dacică (sec. 1 î. Hr.-1 d. Hr.) cu sanctuar și întărită cu ziduri de piatră.

BATCĂ subst. cu patru sensuri: nicovală, capcană, babiță, un fel de pește. 1. Batcâ (Sur IV și VIII). 2. Bătcă, I. (ib). 3. Batcul mold., 1764.

Bătcă v. Batcă.

BÎTCA subst. (vîrf. de culme). 1. Bîtcul, (Isp II¹); -ești s. (Mus). 2. Bîtcă fam. (Isp II¹; Bîr III).

BATCĂ s. v. babiță, nicovală, pelican.

BATCĂ s. (IHT.; Blicea bjorkna) corpacă.

BATCĂ s. (IHT.; Blicea björkna) corpacă.

batcă s. v. BABIȚĂ. NICOVALĂ. PELICAN.

BAPCĂ s.f. (Ban.) Monedă mică. Bapkĕ. Grossus. Batke. idem. [grosche]. AC, 329. Variante: batcă (AC, 329). Etimologie: scr. bapka. Cf. magh. bapca, batca.

BATCĂ¹ s.f. (Mold.) Unealtă pe care se bate coasa. Cu de aramă bătce preste fălci fu bătut. DOSOFTEI, VS. Etimologie: babcă (< ucr., rus., pol. babka), sub influența lui a bate.

BATCĂ² s.f. v. bapcă.

batcă, batce, s.f. 1. Nicovală mică de fier pe care se bate coasa; ileu. 2. Bucată de fier lată și încovoiată ce servește la închiderea porții; zăvor; vârtej, rigli. – Din ucr. babka (refăcut după bate) (DLRM).

batcă, batce, s.f. – 1. Nicovală mică de fier pe care se bate coasa (Săpânța, Rona, Petrova); ileu. 2. Bucată de fier lată și încovoiată ce servește la închiderea porții (Nistor, 1977: 22); zăvor; vârtej, rigli. – Et. nec. (DEX, MDA); din ucr. babka (refăcut după bate) (DLRM).

batcă, batce, s.f. – 1. Nicovală mică de fier pe care se bate coasa (Săpânța, Rona, Petrova); ileu. 2. Bucată de fier lată și încovoiată ce servește la închiderea porții (Nistor 1977: 22). Zăvor; vârtej, rigli. – Din ucr. babka (NDU).