batcă⁵ sf [At: H I, 269 / Pl: ~tce / E: vsl бабко] (Iht; rar) Pește nedefinit mai îndeaproape.

batcă⁴ sf [At: MARIAN, O. II, 400 / Pl: ~tce / E: pbl vsl *бабка cf vsl баба] (Reg) Pelican.

batcă¹ sf [At: DOSOFTEI, V. S. II, 12 / V: bat- / Pl: ~tce, bătce / E: cf babcă] (Agr; Mol; Buc) Babcă¹.

bátcă¹ s.f. 1 (iht.) Pește teleosteean, verde-albăstrui pe spate și argintiu pe abdomen, asemănător cu plătica (Blicca björkna). 2 (ornit.; reg.) Pelican (Pelecanus onocrotalus). • pl. -ce, bătci. și bábcă s.f. /<ucr. бабца, după bate.

BATCĂ⁵ (pl. -ce) sf. 🐟 1 BABUȘCĂ2 ¶ 2 Pește de 20-25cm. ce seamănă cu plătica și trăește prin bălțile Dunării; numit și „bătculiță”, „corbancă”, „corpa(n)că”, „corpănică”, etc. (Blicca bjǒrkna) (🖼 416) [sl. *babka < baba; comp. rut. babka].

BATCĂ⁴ (pl. -ce) sf. 🐦 – BABIȚĂ¹ 1 [sl. *babka < baba (blg. cu același înțeles)].

BATCĂ³, batce, s. f. Pește mic, asemănător cu plătica, verde-albăstrui pe spate și argintiu pe abdomen (Blicca björkna). – Ucr. babka.

BATCĂ³ ~ce f. Pește dulcicol asemănător cu plătica, având spatele verde-albăstrui și abdomenul argintiu. [G.-D. batcei] /<ucr. babka

BATCĂ² s.f. v. bapcă. substantiv feminin

batcă f. Mold. 1. babiță; 2. unealtă de fier în formă de nicovală pe care se bate coasa; 3. pește ce seamănă cu plătica (Blicca). [Rus. BATĬKA, tată, moș: pentru sensurile metaforice, cf. babă, babiță, băbușcă și moș].

1) bátcă f., pl. e saŭ bătcĭ (rut. rus. id.; bg. babka, dim. d. bába, babă, pelican). Dun. Pelican. Un fel de plătică maĭ mică (blicca björkna) care, cînd e mică, se numește frunza plopuluĭ. Est. Nicovală mică pe care cosașiĭ ciocănesc coasa ca s’o ascută. (V. cĭocîrtiĭ). Mold. Trans. Rar. Capcană de șoareci sau prinzătoare de păsări (pin aluz. la ciocu pelicanuluĭ). – În vest báboșe, pl. ĭ, pelican (VR. 1913, 7-8, 51).

bábcă s.f. v. batcă¹.

*pelicán m. (lat. pelicánus și pelecánus, vgr. pelekán, -ános). O pasăre palmipedă maĭ mare de cît lebăda, cu penele albe bătînd puțin în roș și cu cĭocu foarte mare și lat (pop. bábiță saŭ batcă). – În biblia d. 1688 pelecan (după ngr.). – Pelicanu se hrănește cu peștĭ marĭ pe care-ĭ prinde în apele neadîncĭ (unde obișnuĭește să trăĭască) mînîndu-ĭ spre mal cu un cîrd întreg de tovarășĭ. El are un miros neplăcut de pește. V. neĭasită.

batcă (reg.) s. f., g.-d. art. batcei; pl. batce

batcă (reg.) s. f., g.-d. art. batcei; pl. batce

batcă (nicovală, capcană, pește) s. f., g.-d. art. batcei; pl. batce

BATCĂ s. v. babiță, nicovală, pelican.

BATCĂ s. (IHT.; Blicea bjorkna) corpacă.

BATCĂ s. (IHT.; Blicea björkna) corpacă.

batcă s. v. BABIȚĂ. NICOVALĂ. PELICAN.