batcă² sf [At: CV, 1950, nr. 4 / Pl: ? / E: nct] Unealtă a dogarului în formă de ciocan, cu o parte șănțuită.

bátcă² s.f. (reg.) Nicovală mică pe care se ascute coasa, bătînd-o cu ciocanul. • pl. -ce. /cf. bate.

BATCĂ¹ (pl. -ce) sf. 🚜 Un fel de nicovală mică înfiptă într’o bucată de lemn ascuțită și pe care cosașul își ascute coasa, bătînd cu un ciocănaș (🖼 415) [rut. babka, refăcut după a bate].

BATCĂ, batde, s. f. Un fel de nicovală mică, pe care cosașul își bate coasa. Ian dă-mi batea și ciocanul din blidari. CONTEMPORANUL, IV 82S.

BATCĂ¹, batce, s. f. Nicovală mică pe care cosașul își ascute coasa, bătînd-o cu ciocanul. – Ucr. babka (refăcut după bate).

BATCĂ¹ ~ce f. reg. Nicovală (mică) pe care se bate coasa pentru a o ascuți. [G.-D. batcei] /<ucr. babka

batcă f. Mold. 1. babiță; 2. unealtă de fier în formă de nicovală pe care se bate coasa; 3. pește ce seamănă cu plătica (Blicca). [Rus. BATĬKA, tată, moș: pentru sensurile metaforice, cf. babă, babiță, băbușcă și moș].

1) bátcă f., pl. e saŭ bătcĭ (rut. rus. id.; bg. babka, dim. d. bába, babă, pelican). Dun. Pelican. Un fel de plătică maĭ mică (blicca björkna) care, cînd e mică, se numește frunza plopuluĭ. Est. Nicovală mică pe care cosașiĭ ciocănesc coasa ca s’o ascută. (V. cĭocîrtiĭ). Mold. Trans. Rar. Capcană de șoareci sau prinzătoare de păsări (pin aluz. la ciocu pelicanuluĭ). – În vest báboșe, pl. ĭ, pelican (VR. 1913, 7-8, 51).

2) bátcă f., pl. e sau bătcĭ (ung. batka, a. î.). Trans. Un sfert de gram (măsură p. aur.) V. carat.

batcă (reg.) s. f., g.-d. art. batcei; pl. batce

batcă (reg.) s. f., g.-d. art. batcei; pl. batce

batcă (nicovală, capcană, pește) s. f., g.-d. art. batcei; pl. batce

BATCĂ s. v. babiță, nicovală, pelican.

batcă s. v. BABIȚĂ. NICOVALĂ. PELICAN.

BATCĂ¹ s.f. (Mold.) Unealtă pe care se bate coasa. Cu de aramă bătce preste fălci fu bătut. DOSOFTEI, VS. Etimologie: babcă (< ucr., rus., pol. babka), sub influența lui a bate.

BATCĂ² s.f. v. bapcă.

batcă, batce, s.f. 1. Nicovală mică de fier pe care se bate coasa; ileu. 2. Bucată de fier lată și încovoiată ce servește la închiderea porții; zăvor; vârtej, rigli. – Din ucr. babka (refăcut după bate) (DLRM).

batcă, batce, s.f. – 1. Nicovală mică de fier pe care se bate coasa (Săpânța, Rona, Petrova); ileu. 2. Bucată de fier lată și încovoiată ce servește la închiderea porții (Nistor, 1977: 22); zăvor; vârtej, rigli. – Et. nec. (DEX, MDA); din ucr. babka (refăcut după bate) (DLRM).

batcă, batce, s.f. – 1. Nicovală mică de fier pe care se bate coasa (Săpânța, Rona, Petrova); ileu. 2. Bucată de fier lată și încovoiată ce servește la închiderea porții (Nistor 1977: 22). Zăvor; vârtej, rigli. – Din ucr. babka (NDU).