batcă⁵ sf [At: H I, 269 / Pl: ~tce / E: vsl бабко] (Iht; rar) Pește nedefinit mai îndeaproape.

batcă⁴ sf [At: MARIAN, O. II, 400 / Pl: ~tce / E: pbl vsl *бабка cf vsl баба] (Reg) Pelican.

batcă² sf [At: CV, 1950, nr. 4 / Pl: ? / E: nct] Unealtă a dogarului în formă de ciocan, cu o parte șănțuită.

batcă¹ sf [At: DOSOFTEI, V. S. II, 12 / V: bat- / Pl: ~tce, bătce / E: cf babcă] (Agr; Mol; Buc) Babcă¹.

batcă³ sf [At: ANON. CAR. / V: babcă / Pl: ~tce / E: mg batka] 1 (Îrg) Monedă mică. 2 (Înv) Unitate de măsură de un sfert de gram.

batcă⁶ sf [At: PAMFILE, J. II, ap. DA / Pl: ~tce / E: pbl bate] Cursă pentru animale.

bátcă¹ s.f. 1 (iht.) Pește teleosteean, verde-albăstrui pe spate și argintiu pe abdomen, asemănător cu plătica (Blicca björkna). 2 (ornit.; reg.) Pelican (Pelecanus onocrotalus). • pl. -ce, bătci. și bábcă s.f. /<ucr. бабца, după bate.

bátcă³ s.f. (înv., reg.) 1 Monedă mică. 2 Unitate de măsură egală cu un sfert de gram. • pl. -ce. /<magh. batka.

bátcă² s.f. (reg.) Nicovală mică pe care se ascute coasa, bătînd-o cu ciocanul. • pl. -ce. /cf. bate.

bátcă⁴ s.f. (reg.) Capcană pentru prinderea rozătoarelor mici. • pl. -ce. /etimol. nec.

BATCĂ⁴ (pl. -ce) sf. 🐦 – BABIȚĂ¹ 1 [sl. *babka < baba (blg. cu același înțeles)].

BATCĂ⁵ (pl. -ce) sf. 🐟 1 BABUȘCĂ2 ¶ 2 Pește de 20-25cm. ce seamănă cu plătica și trăește prin bălțile Dunării; numit și „bătculiță”, „corbancă”, „corpa(n)că”, „corpănică”, etc. (Blicca bjǒrkna) (🖼 416) [sl. *babka < baba; comp. rut. babka].

BATCĂ¹ (pl. -ce) sf. 🚜 Un fel de nicovală mică înfiptă într’o bucată de lemn ascuțită și pe care cosașul își ascute coasa, bătînd cu un ciocănaș (🖼 415) [rut. babka, refăcut după a bate].

❍BATCĂ³ (pl. -ce) sf. 1 Mold. Coșarcă împletită cu care copiii prind păsărele ¶ 2 Trans. (BUD.) Un fel de cursă, căpcană pentru prins șoareci.

BATCĂ² (pl. -ce) sf. ⚒ Mică măsură de greutate (cam 1/4 gr.), în spec. pentru aur (BUD.) (VIC.) [ung.].

BATCĂ, batde, s. f. Un fel de nicovală mică, pe care cosașul își bate coasa. Ian dă-mi batea și ciocanul din blidari. CONTEMPORANUL, IV 82S.

BATCĂ², batce, s. f. Un fel de capcană folosită la prinderea rozătoarelor mici.

BATCĂ³, batce, s. f. Pește mic, asemănător cu plătica, verde-albăstrui pe spate și argintiu pe abdomen (Blicca björkna). – Ucr. babka.

BATCĂ¹, batce, s. f. Nicovală mică pe care cosașul își ascute coasa, bătînd-o cu ciocanul. – Ucr. babka (refăcut după bate).

BATCĂ³ ~ce f. Pește dulcicol asemănător cu plătica, având spatele verde-albăstrui și abdomenul argintiu. [G.-D. batcei] /<ucr. babka

BATCĂ¹ ~ce f. reg. Nicovală (mică) pe care se bate coasa pentru a o ascuți. [G.-D. batcei] /<ucr. babka

BATCĂ² ~ce f. pop. Capcană specială folosită la prinderea șoarecilor. [G.-D. batcei] /Orig. nec.

BATCĂ² s.f. v. bapcă. substantiv feminin

BATCĂ¹ s.f. (Mold.) Unealtă pe care se bate coasa. Cu de aramă bătce preste fălci fu bătut. DOSOFTEI, VS. Etimologie: babcă (< ucr., rus., pol. babka), sub influența lui a bate. substantiv feminin

batcă f. Mold. 1. babiță; 2. unealtă de fier în formă de nicovală pe care se bate coasa; 3. pește ce seamănă cu plătica (Blicca). [Rus. BATĬKA, tată, moș: pentru sensurile metaforice, cf. babă, babiță, băbușcă și moș].

2) bátcă f., pl. e sau bătcĭ (ung. batka, a. î.). Trans. Un sfert de gram (măsură p. aur.) V. carat.

1) bátcă f., pl. e saŭ bătcĭ (rut. rus. id.; bg. babka, dim. d. bába, babă, pelican). Dun. Pelican. Un fel de plătică maĭ mică (blicca björkna) care, cînd e mică, se numește frunza plopuluĭ. Est. Nicovală mică pe care cosașiĭ ciocănesc coasa ca s’o ascută. (V. cĭocîrtiĭ). Mold. Trans. Rar. Capcană de șoareci sau prinzătoare de păsări (pin aluz. la ciocu pelicanuluĭ). – În vest báboșe, pl. ĭ, pelican (VR. 1913, 7-8, 51).

babcă² sf vz batcă³ corectat(ă)

bapcă sf vz batcă

bâtcă² sf vz batcă

bábcă s.f. v. batcă¹.

❍BATIȚĂ (pl. -țe) sf. Băn. Un fel de cursă, din lemn de soc, pentru prins păsări [comp. BATCĂ³2].

BĂTCULIȚĂ (pl. -țe) sf. 🐟 👉 BATCĂ⁵2.

BĂTEALĂ (pl. -eli) sf. 1 Olten. Băn. BĂTĂTURĂ6 ¶ 2 Mold. BATCĂ³2 [bate].

BAPCĂ s.f. (Ban.) Monedă mică. Bapkĕ. Grossus. Batke. idem. [grosche]. AC, 329. Variante: batcă (AC, 329). Etimologie: scr. bapka. Cf. magh. bapca, batca. substantiv feminin

*pelicán m. (lat. pelicánus și pelecánus, vgr. pelekán, -ános). O pasăre palmipedă maĭ mare de cît lebăda, cu penele albe bătînd puțin în roș și cu cĭocu foarte mare și lat (pop. bábiță saŭ batcă). – În biblia d. 1688 pelecan (după ngr.). – Pelicanu se hrănește cu peștĭ marĭ pe care-ĭ prinde în apele neadîncĭ (unde obișnuĭește să trăĭască) mînîndu-ĭ spre mal cu un cîrd întreg de tovarășĭ. El are un miros neplăcut de pește. V. neĭasită.

batcă (reg.) s. f., g.-d. art. batcei; pl. batce

batcă (reg.) s. f., g.-d. art. batcei; pl. batce

batcă (nicovală, capcană, pește) s. f., g.-d. art. batcei; pl. batce

BATCĂ s. v. babiță, nicovală, pelican.

BATCĂ s. (IHT.; Blicea bjorkna) corpacă.

batcă s. v. BABIȚĂ. NICOVALĂ. PELICAN.

BATCĂ s. (IHT.; Blicea björkna) corpacă.

batcă, batce, s.f. 1. Nicovală mică de fier pe care se bate coasa; ileu. 2. Bucată de fier lată și încovoiată ce servește la închiderea porții; zăvor; vârtej, rigli. – Din ucr. babka (refăcut după bate) (DLRM).

batcă, batce, s.f. – 1. Nicovală mică de fier pe care se bate coasa (Săpânța, Rona, Petrova); ileu. 2. Bucată de fier lată și încovoiată ce servește la închiderea porții (Nistor, 1977: 22); zăvor; vârtej, rigli. – Et. nec. (DEX, MDA); din ucr. babka (refăcut după bate) (DLRM).

batcă, batce, s.f. – 1. Nicovală mică de fier pe care se bate coasa (Săpânța, Rona, Petrova); ileu. 2. Bucată de fier lată și încovoiată ce servește la închiderea porții (Nistor 1977: 22). Zăvor; vârtej, rigli. – Din ucr. babka (NDU).

BATCĂ subst. cu patru sensuri: nicovală, capcană, babiță, un fel de pește. 1. Batcâ (Sur IV și VIII). 2. Bătcă, I. (ib). 3. Batcul mold., 1764.