BASC³ s. n. v. bască.

BASC¹, bascuri, s. n. Parte a unei jachete (sau fuste) care, pornind din talie, acoperă șoldurile. – Din fr. basque.

BASC², bascuri, s. n. Beretă cu marginile îndoite înăuntru. [Var.: báscă (pl. băști) s. f.] – Din fr. [beret] basque.

BASC⁴, -Ă, basci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Țara Bascilor, regiune situată în Pirinei, în Franța și Spania. 2. Adj. Care aparține sau este caracteristic bascilor (1), privitor la basci. ♦ (Substantivat, f.) Limba izolată neindo-europeană, vorbită de basci. – Din fr. basque.

basc², ~ă [At: V. ROM. octombrie 1934, p. 19 / Pl: ~sci, ~sce, ~uri, băști / E: fr basque] 1-2 smf, a (Persoană) care aparține unei populații din Pirineii occidentali, în Franța și în Spania. 3-4 a Care aparține (sau este caracteristic) bascilor (1).

BASC², -Ă, basci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară din Țara Bascilor, regiune așezată în Pirinei, în Franța și Spania. 2. Adj. Care aparține sau este caracteristic bascilor² (1), privitor la basci². – Din fr. basque.

BASC³, -Ă, basci, -e, s. m. și f. Persoană aparținînd unei populații care locuiește în Pirineii occidentali (în Franța și în Spania) și de-a lungul țărmului învecinat al oceanului.

BASC², -Ă, basci, -e, adj. Care aparține sau este caracteristic bascilor³. Limba bască.

BASC², -Ă, basci, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană aparținând unei populații care locuiește în Pirineii occidentali. 2. Adj. Care aparține sau este caracteristic bascilor (1). – Fr. basque.

BASC s.n. 1. V. bască. 2. Parte a unei rochii, care, pornind din talie, acoperă șoldurile. [< fr. basque < it. basca]

BASC¹ s. n. parte a unei jachete (fuste) care acoperă șoldurile. (< fr. basque)

BASC², -Ă I. adj., s. m. f. (locuitor) din Pirinei. ◊ (s. f.) limbă aglutinantă vorbită de basci. (< fr. basque)

BÁSCĂ s. f. v. basc².

báscă⁴ sf [At: H III, 119, 311 / Pl: ~sce, băști / E: nct] (Reg) 1 Poalele unei bluze sau jachete de damă. 2 Bluză cu bască⁴ (1). 3 Ilic de stambă nevătuit (socotit, în trecut, ca îmbrăcăminte de lux, de modă nouă).

báscă¹ sf [At: DEX² / V: basc sn / E: fr [beret] basque] Beretă cu marginile îndoite înăuntru.

BÁSCĂ, băști, s. f. Beretă cu marginile îndoite înăuntru. [Var.: basc s. n.] – Din fr. [beret] basque.

BÁSCĂ, băști, s. f. Beretă cu marginile îndoite înăuntru. O dată cu zorii, pe șesul întins, O tînără fată s-arată, Cosițele negre cu grijă le-a prins Sub bască, ștrengara de fată. FRUNZĂ, S. 18. Își potrivi pe cap basca de vînător. CAMILAR, N. II 143. – Variantă: basc, bascuri (CONTEMPORANUL, S. II, 1948, n-. 108, 3/3), s. n.

BÁSCĂ, băști, s. f. Beretă cu marginile îndoite înăuntru. [Var.: basc s. n.] – Fr. [beret] basque.

BÁSCĂ s.f. Beretă cu marginile îndoite înăuntru. [Pl. băști, var. basc s.n. / < fr. (beret) basque].