barzoi sm [At: ENC. VET. 709 / Pl: ~ / E: rs барзой] Ogar rusesc.

barzói s.m. (zool.) Rasă de cîini de vînătoare, originară din Rusia, cu părul lung și foarte rapizi; cîine care aparține acestei rase. • pl. -oi. /<rus. барзои.

BARZOI s. m. Câine rusesc cu siluetă grațioasă și zveltă, folosit la vânătoare și agrement. (<rus. barzoi)

bărzoi sm [At: CIAUȘANU, R. SCUT. 15 / Pl: ~oi / E: barză + -oi] (Orn; rar) Bărbătușul berzei.

bârzoi² sm [At: ȘEZ. II, 149 / E: nct] Floare nedefinită mai îndeaproape.

bârzoi¹ [At: SANDU-ALDEA, SĂM. III, 742 / V: ~zău / E: bâză + -oi] 1 a (Îlav) Cu coada ~ Cu coada ridicată în sus. 2 av (Îe) A-și face coada ~ A o lua nebunește la fugă. 3 a Ștrengar. 4 a Țanțoș. 5 av (Îe) Cu părul ~ Cu părul măciucă (de spaimă).

bâzău av vz bârzoi

bâzoi¹ av vz bârzoi

bărzoi s.m. (ornit.; fam.) Bărbătușul berzei. • pl. -oi. /barză + -oi.

bîrzoi¹ adv., adj. (reg.) 1 adv. Ridicat drept în sus. ◊ Loc.adv. Cu coada bîrzoi = cu coada ridicată în sus. Cu coada bîrzoi, făcu un salt și-și căută scăpare pe umărul lui Traian (SADOV.). ◊ Expr. A-și face coada bîrzoi = a o lua nebunește la fugă. Morărița, cînd A văzut venind Care scîrțiind... Și-a făcut coada bîrzoi Și-a fugit prin cele văi (POP.). 2 adj. Fig. (fam.) Țanțoș, semeț. ◊ Expr. Cu părul bîrzoi = cu părul ridicat în sus de frică, cu părul măciucă. • /bîză + -oi; cf. bărzăun.

bîrzoi² vb. IV. v. bîrzoia.

BÎZOIU² adv. - BÎRZOIU: caprei îi cade coada de rîie și ea tot ~ o ține (ISP.) .

BĂRZOI, bărzoi, s. m. (Rar, mai mult în glumă) Bărbătușul berzei. Bărzoiul pîndește pe baltă. broaștele. STANCU, D. 224. Am văzut O barză Ș-un bărzoi Și trei puici; Cine sînt? TEODORESCU, P. P. 199.

BÎRZOI s. n. (În expr.) Cu coada bîrzoi = cu coada ridicată în sus. Cu coada bîrzoi, [pisica] făcu un salt și-și căută scăpare pe umărul lui Traian. SADOVEANL, P. M. 239. Iedul... ședea în picioare... cu bărbuța frumoasă și cu codița bîrzoi. VISSARION, B. 83. A-și face coada bîrzoi = a o lua nebunește la fugă. Morărița, cînd A văzut venind Care scîrțîind... Și-a făcut coada bîrzoi Și-a fugit prin cele văi. TEODORESCU, P. P. 151. Cu părul bîrzoi = cu părul ridicat în sus (de frică), cu părul măciucă.

BĂRZOI, bărzoi, s. m. (Rar) Bărbătușul berzei. – Din barză + suf. -oi.

BÎRZOI adv. (Reg., în expr.) Cu coada bîrzoi = cu coada ridicată în sus.

BÂRZOI adv. Ridicat în sus. A ține coada ~. /Orig. nec.

bârzoiu adv. V. bâzoiu.

bîrzói adv. (d. borz). Fam. Zbîrlit, bîrzoĭat, bursucat, ridicat drept în sus: coada, mustățile îĭ stăteaŭ bîrzoĭ. – În Olt. bîzoĭ. (NPl. Ceaur, 48).

bîrzoĭéz V. îmbîrzoĭez.

bărzoi (rar) s. m., pl. bărzoi, art. bărzoii

!bârzoi (reg.) adj. invar., adv. (în: cu coada ~, a sta ~)

bărzoi (rar) s. m., pl. bărzoi, art. bărzoii

bârzoi (reg., în expr.) adv.

bărzoi s. m., pl. bărzoi, art. bărzoii

bârzoi adv.

bîrzoi (-oaie), adj. – Ridicat, îmbîrligat; se spune exclusiv despre coada unor animale, cum sînt cîinele, capra, calul etc. Sl. bŭrzŭ „rapid” (› sb. brz, bg. brăz; cf. Berneker 108), în parte contaminat de mag. borzolni (› rom. burzului). În afară de influența acestui ultim cuvînt, schimbarea semantică a lui bîrzoi se explică printr-o confuzie între cauză și efect, căci animalele care aleargă o fac de obicei cu coada ridicată. Der. bîrzeică, s. f. (sanie); bîrzoi, vb. (a-și pierde cumpătul, a-și ieși din fire; a se zbîrli, a se speria); bîrzoiat, adj. (zbîrlit; prost dispus); îmborzoia, vb. (Trans., a se încreți). Presupunem că trebuie să se adauge aceleiași familii cuvîntul bîrzoc, s. m. (cînepă ce rămîne fără a crește), care trebuie probabil înțeles „plantă ce crește rapid”, adică „(plantă) prematură, care nu ajunge la maturitate”.

bârzoi adv. (reg.) zbârlit, vâlvoi, ridicat în sus (părul, coada).

cu coada bârzoi expr. (pop.) fudul, îngâmfat.