bardac, ~ă [At: DRĂGHICI, ap. ȘIO / V: bărdacă sf, băr~, bâr~, bărdace, bârdace, bardaci sm / Pl: ~aci (m), ~ace^[1] (f) / E: tc bardak] (Reg) 1-3 sn (Vas mic de pământ sau) cană mică ori (ulcică cu toartă), de obicei, cu gura strâmtă și cu smalț, întrebuințat(ă) la țară Si: bălcă. 4 sn Vas de lemn de formă cilindrică folosit ca unitate de măsură de o oca pentru lichide. 5 sn Conținutul unui bardac (4). 6 sn Vasul împreună cu conținutul. 7 sm (Bot) Varietate de prun. 8 sf Fructul bardacului (7). corectată

bardác s.n., s.m. v. bărdacă.

2) bardác, -ă adj. (d. bardac 1, adică „unflat ca un bardac”, ca turc. bardak eriyi, un fel de prune; sîrb. bardaklija, un fel de prune). Mold. Olt. Se Zice despre un fel de prune cu gît (gîtlănoase) și despre pomiĭ care le produc: perje (prune) bardace, un prun bardac.

1) bardác n., pl. e (turc. bardak, cană; alb. sîrb. bg. bardak, ngr. bardáki). Cănuță saŭ ulcică de băut făcută din lut orĭ și din lemn. – Și bardacă, f. pl. e și bărdăcĭ.

BĂRDÁC, (1) bărdace, s. n., (2) bărdaci, s. m. (Reg.) 1. S. n. Donicioară cu o capacitate de circa o oca. 2. S. m. Varietate indigenă de prun. – Din tc. bardák.

bărdác sn vz bardac

bărdácă sf vz bardac

bârdác sn vz bardac

BĂRDÁC, (1) bărdace, s. n., (2) bărdaci, s. m. (Reg.) 1. S. n. Donicioară cu o capacitate de circa o oca. 2. Varietate indigenă de prun. – Din tc. bardák.

BARDÁCĂ s. f. v. bărdacă.

BĂRDÁC s. n. v. bărdacă.

BĂRDÁCĂ, bărdace, s. f. (Munt., Mold.) Cană mică de pămînt, cu toartă, de obicei mai strîmtă la gură și smălțuită, din care se bea de obicei apă, lapte etc. Dac-ar fi cineva să-mi dea și mie... o bărdacă de apă de izvor să beau, ți-aș arăta și eu cine sînt. ISPIRESCU, L. 263. Anca (cu o bărdacă de apă): Ține, Ioane. CARAGIALE, O. I 269. Cînd s-au așezat iar la masă, Abu-Hasan a luat o bărdacă, a umplut-o cu vin. CARAGIALE, O. III 63. – Variante: bardácă (POPESCU, B. IV 138) s. f., (rar) bărdác s. n.

BĂRDÁC, (1) bărdace, s. n., (2) bărdaci, s. m. 1. Vas de lemn asemănător cu o doniță, folosit uneori ca unitate de măsură pentru lichide. 2. Varietate indigenă de prun. – Tc. bardák.

BĂRDÁCĂ, bărdace, s. f. 1. Cană mică de pământ cu toartă, din care se bea apă, lapte etc. 2. Varietate indigenă de prune lunguiețe și puțin strangulate spre coadă. – Tc. bardak.

BĂRDÁC ~ci m. reg. Varietate de prun, cu fructe lunguiețe, puțin strangulată spre coadă, de culoare roz-vânătă și cu pulpa zemoasă. /Din bărdaca

BĂRDÁCĂ ~ce f. 1) Fructul bărdacului. 2) pop. Cană mică (de lemn sau de lut), strâmtă la gură, folosită pentru băut. /<turc. bardak

bardacă f. cană mică, ulcea cu toartă de băut apă. [Turc. BARDAK].

bardace f. pl. soiu de prune cu gât (Prunus insititia). [Lit. prună în formă de bardacă sau de urcior].

bardac.