5 intrări

34 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bardac, ~ă [At: DRĂGHICI, ap. ȘIO / V: bărda sf, băr~, bâr~, bărdace, bârdace, bardaci sm / Pl: ~aci (m), ~ace[1] (f) / E: tc bardak] (Reg) 1-3 sn (Vas mic de pământ sau) cană mică ori (ulcică cu toartă), de obicei, cu gura strâmtă și cu smalț, întrebuințat(ă) la țară Si: bălcă. 4 sn Vas de lemn de formă cilindrică folosit ca unitate de măsură de o oca pentru lichide. 5 sn Conținutul unui bardac (4). 6 sn Vasul împreună cu conținutul. 7 sm (Bot) Varietate de prun. 8 sf Fructul bardacului (7). corectată

  1. ~ace~ace Ladislau Strifler

2) bardác, -ă adj. (d. bardac 1, adică „unflat ca un bardac”, ca turc. bardak eriyi, un fel de prune; sîrb. bardaklija, un fel de prune). Mold. Olt. Se Zice despre un fel de prune cu gît (gîtlănoase) și despre pomiĭ care le produc: perje (prune) bardace, un prun bardac.

1) bardác n., pl. e (turc. bardak, cană; alb. sîrb. bg. bardak, ngr. bardáki). Cănuță saŭ ulcică de băut făcută din lut orĭ și din lemn. – Și bardacă, f. pl. e și bărdăcĭ.

BĂRDÁC, (1) bărdace, s. n., (2) bărdaci, s. m. (Reg.) 1. S. n. Donicioară cu o capacitate de circa o oca. 2. S. m. Varietate indigenă de prun. – Din tc. bardák.

BĂRDÁCĂ, bărdace, s. f. 1. Ulcică smălțuită de pământ (cu toartă). 2. Varietate indigenă de prune, lunguiețe și puțin strangulate spre coadă. – Din bărdac.

BĂRDÁCĂ, bărdace, s. f. 1. Ulcică smălțuită de pământ (cu toartă). 2. Varietate indigenă de prune, lunguiețe și puțin strangulate spre coadă. – Din bărdac.

bărdac s.n., s.m. v. bărdacă.

bărda s.f. 1 Vas mic, cilindric, de lut sau de lemn, cu toartă, sau cană, ulcică folosite pentru băut. 2 Vas de lemn de formă cilindrică, folosit ca unitate de măsură pentru lichide, de o oca. ♦ Conținutul unui astfel de vas. ♦ Vasul împreună cu conținutul lui. 3 (bot.) Varietate indigenă de prune lunguiețe și puțin înguste spre coadă. ♦ Fructul acestei varietăți de prune. • pl. -ce. și (pop.) bărdac, bardac s.n., s.m., bardacă s.f. /<tc. bardak.

BĂRDÁC, (1) bărdace, s. n., (2) bărdaci, s. m. (Reg.) 1. S. n. Donicioară cu o capacitate de circa o oca. 2. Varietate indigenă de prun. – Din tc. bardák.

BĂRDÁCĂ, bărdace, s. f. (Munt., Mold.) Cană mică de pămînt, cu toartă, de obicei mai strîmtă la gură și smălțuită, din care se bea de obicei apă, lapte etc. Dac-ar fi cineva să-mi dea și mie... o bărdacă de apă de izvor să beau, ți-aș arăta și eu cine sînt. ISPIRESCU, L. 263. Anca (cu o bărdacă de apă): Ține, Ioane. CARAGIALE, O. I 269. Cînd s-au așezat iar la masă, Abu-Hasan a luat o bărdacă, a umplut-o cu vin. CARAGIALE, O. III 63. – Variante: bardácă (POPESCU, B. IV 138) s. f., (rar) bărdác s. n.

BĂRDÁC, (1) bărdace, s. n., (2) bărdaci, s. m. 1. Vas de lemn asemănător cu o doniță, folosit uneori ca unitate de măsură pentru lichide. 2. Varietate indigenă de prun. – Tc. bardák.

BĂRDÁCĂ, bărdace, s. f. 1. Cană mică de pămînt cu toartă, din care se bea apă, lapte etc. 2. Varietate indigenă de prune lunguiețe și puțin strangulate spre coadă. – Tc. bardak.

BĂRDÁC ~ci m. reg. Varietate de prun, cu fructe lunguiețe, puțin strangulată spre coadă, de culoare roz-vânătă și cu pulpa zemoasă. /Din bărdaca

BĂRDÁCĂ ~ce f. 1) Fructul bărdacului. 2) pop. Cană mică (de lemn sau de lut), strâmtă la gură, folosită pentru băut. /<turc. bardak

bardacă f. cană mică, ulcea cu toartă de băut apă. [Turc. BARDAK].

bardace f. pl. soiu de prune cu gât (Prunus insititia). [Lit. prună în formă de bardacă sau de urcior].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!bardac2 (vas) (reg.) s. n., pl. bardace

!bardac1 (prun) (reg.) s. m., pl. bardaci

!barda (cană; prună) (reg.) s. f., g.-d. art. bardacei; pl. bardace

bărdac1 (prun) (reg.) s. m., pl. bărdaci

bărda1/bărdac2 (cană) s. f. / s. n., pl. bărdace

bărda2 (prună) s. f., g.-d. art. bărdacei; pl. bărdace

bărdác (prun) s. m., pl. bărdáci

bărdácă s. f. /bărdác s. n. (vas mic de pământ), pl. bărdáce

bărdácă (prună) s. f., g.-d. art. bărdácei; pl. bărdáce

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

bărdácă (-ce), s. f.1. Ulcică. – 2. Varietate de prună. – var. bărdac, bardac(ă). Megl. bărdac. Tc. bardak (Moklosich, Fremdw., 77; Șeineanu, II, 38; Lokotsch 230; Ronzevalle 43), cf. cuman. bardac (Kuun 123), bg. bardak. Sensul 2 apare și în tc.

Intrare: bardac
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bardac
  • bardacul
plural
  • bardaci
  • bardacii
genitiv-dativ singular
  • bardac
  • bardacului
plural
  • bardaci
  • bardacilor
vocativ singular
plural
Intrare: bărdac (prun)
bărdac1 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bărdac
  • bărdacul
  • bărdacu‑
plural
  • bărdaci
  • bărdacii
genitiv-dativ singular
  • bărdac
  • bărdacului
plural
  • bărdaci
  • bărdacilor
vocativ singular
plural
Intrare: bărdac (vas)
bărdac2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N2)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bărdac
  • bărdacul
  • bărdacu‑
plural
  • bărdace
  • bărdacele
genitiv-dativ singular
  • bărdac
  • bărdacului
plural
  • bărdace
  • bărdacelor
vocativ singular
plural
Intrare: bărdacă / bărdac
bărdacă substantiv feminin
substantiv feminin (F4)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bărda
  • bărdaca
plural
  • bărdace
  • bărdacele
genitiv-dativ singular
  • bărdace
  • bărdacei
plural
  • bărdace
  • bărdacelor
vocativ singular
plural
bărdac2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N2)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bărdac
  • bărdacul
  • bărdacu‑
plural
  • bărdace
  • bărdacele
genitiv-dativ singular
  • bărdac
  • bărdacului
plural
  • bărdace
  • bărdacelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F4)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • barda
  • bardaca
plural
  • bardace
  • bardacele
genitiv-dativ singular
  • bardace
  • bardacei
plural
  • bardace
  • bardacelor
vocativ singular
plural
Intrare: bârdac
bârdac
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bărda, bărdacesubstantiv feminin
bărdac, bărdacesubstantiv neutru

  • 1. Ulcică smălțuită de pământ (cu toartă). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    diminutive: bărdăcuță
    • format_quote Dac-ar fi cineva să-mi dea și mie... o bărdacă de apă de izvor să beau, ți-aș arăta și eu cine sînt. ISPIRESCU, L. 263. DLRLC
    • format_quote Anca (cu o bărdacă de apă): Ține, Ioane. CARAGIALE, O. I 269. DLRLC
    • format_quote Cînd s-au așezat iar la masă, Abu-Hasan a luat o bărdacă, a umplut-o cu vin. CARAGIALE, O. III 63. DLRLC
  • 2. Varietate indigenă de prune, lunguiețe și puțin strangulate spre coadă. DEX '98 DEX '09
  • comentariu Varianta bărdac se folosește numai pentru sensul (1.). DOOM 2
etimologie:
  • bărdac DEX '09 DEX '98

bărdac, bărdacisubstantiv masculin

  • 1. Varietate indigenă de prun. DEX '98 DEX '09
etimologie:

bărdac, bărdacesubstantiv neutru

  • 1. Donicioară cu o capacitate de circa o oca. DEX '09 DEX '98
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.