5 intrări

27 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bardac, ~ă [At: DRĂGHICI, ap. ȘIO / V: bărda sf, băr~, bâr~, bărdace, bârdace, bardaci sm / Pl: ~aci (m), ~ace[1] (f) / E: tc bardak] (Reg) 1-3 sn (Vas mic de pământ sau) cană mică ori (ulcică cu toartă), de obicei, cu gura strâmtă și cu smalț, întrebuințat(ă) la țară Si: bălcă. 4 sn Vas de lemn de formă cilindrică folosit ca unitate de măsură de o oca pentru lichide. 5 sn Conținutul unui bardac (4). 6 sn Vasul împreună cu conținutul. 7 sm (Bot) Varietate de prun. 8 sf Fructul bardacului (7). corectată

  1. ~ace~ace Ladislau Strifler

1) bardác n., pl. e (turc. bardak, cană; alb. sîrb. bg. bardak, ngr. bardáki). Cănuță saŭ ulcică de băut făcută din lut orĭ și din lemn. – Și bardacă, f. pl. e și bărdăcĭ.

2) bardác, -ă adj. (d. bardac 1, adică „unflat ca un bardac”, ca turc. bardak eriyi, un fel de prune; sîrb. bardaklija, un fel de prune). Mold. Olt. Se Zice despre un fel de prune cu gît (gîtlănoase) și despre pomiĭ care le produc: perje (prune) bardace, un prun bardac.

bărdácă sf vz bardac

BĂRDÁC, (1) bărdace, s. n., (2) bărdaci, s. m. (Reg.) 1. S. n. Donicioară cu o capacitate de circa o oca. 2. S. m. Varietate indigenă de prun. – Din tc. bardák.

BĂRDÁCĂ, bărdace, s. f. 1. Ulcică smălțuită de pământ (cu toartă). 2. Varietate indigenă de prune, lunguiețe și puțin strangulate spre coadă. – Din bărdac.

BĂRDÁCĂ, bărdace, s. f. 1. Ulcică smălțuită de pământ (cu toartă). 2. Varietate indigenă de prune, lunguiețe și puțin strangulate spre coadă. – Din bărdac.

BĂRDÁC, (1) bărdace, s. n., (2) bărdaci, s. m. (Reg.) 1. S. n. Donicioară cu o capacitate de circa o oca. 2. Varietate indigenă de prun. – Din tc. bardák.

BARDÁCĂ s. f. v. bărdacă.

BĂRDÁC s. n. v. bărdacă.

BĂRDÁCĂ, bărdace, s. f. (Munt., Mold.) Cană mică de pămînt, cu toartă, de obicei mai strîmtă la gură și smălțuită, din care se bea de obicei apă, lapte etc. Dac-ar fi cineva să-mi dea și mie... o bărdacă de apă de izvor să beau, ți-aș arăta și eu cine sînt. ISPIRESCU, L. 263. Anca (cu o bărdacă de apă): Ține, Ioane. CARAGIALE, O. I 269. Cînd s-au așezat iar la masă, Abu-Hasan a luat o bărdacă, a umplut-o cu vin. CARAGIALE, O. III 63. – Variante: bardácă (POPESCU, B. IV 138) s. f., (rar) bărdác s. n.

BĂRDÁC, (1) bărdace, s. n., (2) bărdaci, s. m. 1. Vas de lemn asemănător cu o doniță, folosit uneori ca unitate de măsură pentru lichide. 2. Varietate indigenă de prun. – Tc. bardák.

BĂRDÁCĂ, bărdace, s. f. 1. Cană mică de pământ cu toartă, din care se bea apă, lapte etc. 2. Varietate indigenă de prune lunguiețe și puțin strangulate spre coadă. – Tc. bardak.

BĂRDÁC ~ci m. reg. Varietate de prun, cu fructe lunguiețe, puțin strangulată spre coadă, de culoare roz-vânătă și cu pulpa zemoasă. /Din bărdaca

BĂRDÁCĂ ~ce f. 1) Fructul bărdacului. 2) pop. Cană mică (de lemn sau de lut), strâmtă la gură, folosită pentru băut. /<turc. bardak

bardacă f. cană mică, ulcea cu toartă de băut apă. [Turc. BARDAK].

bardace f. pl. soiu de prune cu gât (Prunus insititia). [Lit. prună în formă de bardacă sau de urcior].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bărdác1 (prun) (reg.) s. m., pl. bărdáci

arată toate definițiile

Intrare: bardac
bardac
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: bărdac (prun)
bărdac1 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bărdac
  • bărdacul
  • bărdacu‑
plural
  • bărdaci
  • bărdacii
genitiv-dativ singular
  • bărdac
  • bărdacului
plural
  • bărdaci
  • bărdacilor
vocativ singular
plural
Intrare: bărdac (vas)
bărdac2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N2)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bărdac
  • bărdacul
  • bărdacu‑
plural
  • bărdace
  • bărdacele
genitiv-dativ singular
  • bărdac
  • bărdacului
plural
  • bărdace
  • bărdacelor
vocativ singular
plural
Intrare: bărdac(ă)
bărdacă substantiv feminin
substantiv feminin (F4)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bărda
  • bărdaca
plural
  • bărdace
  • bărdacele
genitiv-dativ singular
  • bărdace
  • bărdacei
plural
  • bărdace
  • bărdacelor
vocativ singular
plural
bărdac2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N2)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bărdac
  • bărdacul
  • bărdacu‑
plural
  • bărdace
  • bărdacele
genitiv-dativ singular
  • bărdac
  • bărdacului
plural
  • bărdace
  • bărdacelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F4)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • barda
  • bardaca
plural
  • bardace
  • bardacele
genitiv-dativ singular
  • bardace
  • bardacei
plural
  • bardace
  • bardacelor
vocativ singular
plural
Intrare: bârdac
bârdac
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bărdac(ă) bărdac bărdacă bardacă

  • 1. Ulcică smălțuită de pământ (cu toartă).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC diminutive: bărdăcuță 3 exemple
    exemple
    • Dac-ar fi cineva să-mi dea și mie... o bărdacă de apă de izvor să beau, ți-aș arăta și eu cine sînt. ISPIRESCU, L. 263.
      surse: DLRLC
    • Anca (cu o bărdacă de apă): Ține, Ioane. CARAGIALE, O. I 269.
      surse: DLRLC
    • Cînd s-au așezat iar la masă, Abu-Hasan a luat o bărdacă, a umplut-o cu vin. CARAGIALE, O. III 63.
      surse: DLRLC
  • 2. Varietate indigenă de prune, lunguiețe și puțin strangulate spre coadă.
    surse: DEX '98 DEX '09
  • comentariu Varianta bărdac se folosește numai pentru sensul (1.).
    surse: DOOM 2

etimologie:

bărdac (prun)

  • 1. Varietate indigenă de prun.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie:

bărdac (vas)

  • 1. Donicioară cu o capacitate de circa o oca.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie: