bardac, ~ă [At: DRĂGHICI, ap. ȘIO / V: bărdacă sf, băr~, bâr~, bărdace, bârdace, bardaci sm / Pl: ~aci (m), ~ace^[1] (f) / E: tc bardak] (Reg) 1-3 sn (Vas mic de pământ sau) cană mică ori (ulcică cu toartă), de obicei, cu gura strâmtă și cu smalț, întrebuințat(ă) la țară Si: bălcă. 4 sn Vas de lemn de formă cilindrică folosit ca unitate de măsură de o oca pentru lichide. 5 sn Conținutul unui bardac (4). 6 sn Vasul împreună cu conținutul. 7 sm (Bot) Varietate de prun. 8 sf Fructul bardacului (7). corectat(ă)

bardác s.n., s.m. v. bărdacă.

BARDAC, BĂRDAC I. (pl. -ace) sn. 1 – BĂRDACĂ¹: iau bărdacu cu apă proaspătă (JIP.) ¶ 2 Olten. Vas de lemn în care curge rachiul din gurile țevilor de la cazan ¶ 3 Olten. Vas de lemn de formă cilindrică ce seamănă cu o donicioară; e unitatea de măsură pentru lichide (în valoare de o oca) (🖼 376). II. sm. 🌿 Varietate de prun al cărui fruct, bardaca, seamănă cu goldana [tc. bardak].

1) bardác n., pl. e (turc. bardak, cană; alb. sîrb. bg. bardak, ngr. bardáki). Cănuță saŭ ulcică de băut făcută din lut orĭ și din lemn. – Și bardacă, f. pl. e și bărdăcĭ.

2) bardác, -ă adj. (d. bardac 1, adică „unflat ca un bardac”, ca turc. bardak eriyi, un fel de prune; sîrb. bardaklija, un fel de prune). Mold. Olt. Se Zice despre un fel de prune cu gît (gîtlănoase) și despre pomiĭ care le produc: perje (prune) bardace, un prun bardac.

BĂRDAC, (1) bărdace, s. n., (2) bărdaci, s. m. (Reg.) 1. S. n. Donicioară cu o capacitate de circa o oca. 2. S. m. Varietate indigenă de prun. – Din tc. bardák.

bardaci sm vz bardac

bărdac sn vz bardac

bărdacă sf vz bardac

bărdace sn vz bărdac

bărdace sn vz bardac

bârdac sn vz bardac

burdac sn vz bardac

bardácă s.f. v. bărdacă.

bărdac s.n., s.m. v. bărdacă.

bărdacă s.f. 1 Vas mic, cilindric, de lut sau de lemn, cu toartă, sau cană, ulcică folosite pentru băut. 2 Vas de lemn de formă cilindrică, folosit ca unitate de măsură pentru lichide, de o oca. ♦ Conținutul unui astfel de vas. ♦ Vasul împreună cu conținutul lui. 3 (bot.) Varietate indigenă de prune lunguiețe și puțin înguste spre coadă. ♦ Fructul acestei varietăți de prune. • pl. -ce. și (pop.) bărdac, bardac s.n., s.m., bardacă s.f. /<tc. bardak.

BARDACĂ¹, BĂRDACĂ (pl. -ace) sn. 1 Vas mic de părnînt, ulcică, cofiță, cană cu toartă de băut apă (🖼 377): se repezi de i aduse și o bărdacă de apă de la izvor (ISP.) ¶ 2 🌿 Prună goldană, prună cu gît, fructul bărdacului [bărdac].

BĂRDĂCEL (pl. -ele) sn. dim. BĂRDAC.

BĂRDĂCUȚĂ (pl. -uțe) sf. dim. BARDACĂ: îți venea s’o bei într’o ~ de apă (ISP.).

BĂRDAC, (1) bărdace, s. n., (2) bărdaci, s. m. (Reg.) 1. S. n. Donicioară cu o capacitate de circa o oca. 2. Varietate indigenă de prun. – Din tc. bardák.

BARDACĂ s. f. v. bărdacă.

BĂRDAC s. n. v. bărdacă.

BĂRDACĂ, bărdace, s. f. (Munt., Mold.) Cană mică de pămînt, cu toartă, de obicei mai strîmtă la gură și smălțuită, din care se bea de obicei apă, lapte etc. Dac-ar fi cineva să-mi dea și mie... o bărdacă de apă de izvor să beau, ți-aș arăta și eu cine sînt. ISPIRESCU, L. 263. Anca (cu o bărdacă de apă): Ține, Ioane. CARAGIALE, O. I 269. Cînd s-au așezat iar la masă, Abu-Hasan a luat o bărdacă, a umplut-o cu vin. CARAGIALE, O. III 63. – Variante: bardacă (POPESCU, B. IV 138) s. f., (rar) bărdac s. n.

BĂRDAC, (1) bărdace, s. n., (2) bărdaci, s. m. 1. Vas de lemn asemănător cu o doniță, folosit uneori ca unitate de măsură pentru lichide. 2. Varietate indigenă de prun. – Tc. bardák.

BĂRDACĂ, bărdace, s. f. 1. Cană mică de pămînt cu toartă, din care se bea apă, lapte etc. 2. Varietate indigenă de prune lunguiețe și puțin strangulate spre coadă. – Tc. bardak.

BĂRDAC ~ci m. reg. Varietate de prun, cu fructe lunguiețe, puțin strangulată spre coadă, de culoare roz-vânătă și cu pulpa zemoasă. /Din bărdaca

BĂRDACĂ ~ce f. 1) Fructul bărdacului. 2) pop. Cană mică (de lemn sau de lut), strâmtă la gură, folosită pentru băut. /<turc. bardak

bardacă f. cană mică, ulcea cu toartă de băut apă. [Turc. BARDAK].

bardace f. pl. soiu de prune cu gât (Prunus insititia). [Lit. prună în formă de bardacă sau de urcior].

!bardac² (vas) (reg.) s. n., pl. bardace

!bardac¹ (prun) (reg.) s. m., pl. bardaci

bardac.

!bardacă (cană; prună) (reg.) s. f., g.-d. art. bardacei; pl. bardace

bărdac¹ (prun) (reg.) s. m., pl. bărdaci

bărdacă¹/bărdac² (cană) s. f. / s. n., pl. bărdace

bărdacă² (prună) s. f., g.-d. art. bărdacei; pl. bărdace

bărdac (prun) s. m., pl. bărdaci

bărdacă (prună) s. f., g.-d. art. bărdacei; pl. bărdace

bărdacă s. f. /bărdac s. n. (vas mic de pământ), pl. bărdace

bardacă, pl. bardace

bărdacă (-ce), s. f. – 1. Ulcică. – 2. Varietate de prună. – var. bărdac, bardac(ă). Megl. bărdac. Tc. bardak (Moklosich, Fremdw., 77; Șeineanu, II, 38; Lokotsch 230; Ronzevalle 43), cf. cuman. bardac (Kuun 123), bg. bardak. Sensul 2 apare și în tc.