16 definiții pentru bandulieră bandolieră


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BANDULIÉRĂ, banduliere, s. f. Bandă de piele, de pânză etc. pusă de-a curmezișul corpului pentru a susține sabia, pușca etc. ◊ Loc. adv. În bandulieră = purtat de-a curmezișul spatelui sau al pieptului. [Pr.: -li-e-] – Din fr. bandoulière.

bandulie sf [At: DA / V: (reg) ~dol~ / P: ~li-e~ / Pl: ~re / E: fr bandoulière] 1 Bandă2 (1) trecută de-a curmezișul pieptului, de la umăr la coapsa opusă, de care se agață sabia sau pușca. 2 (Îlav) În ~ Purtat de-a curmezișul spatelui sau al pieptului.

banduliéră s.f. Bandă de pînză, de piele etc., pusă de-a curmezișul pieptului, de la umăr la coapsa opusă, pentru a susține sabia, pușca etc. ◇ Loc.adv. În bandulieră = purtat de-a curmezișul pieptului sau al spatelui. • sil. -li-e-. pl. -e. /<fr. bandoulière.

BANDULIÉRĂ, banduliere, s. f. Fâșie de piele, stofă etc. trecută de-a curmezișul pieptului, de la umăr la coapsa opusă, spre a susține sabia, pușca etc. ◊ Loc. adv. În bandulieră = purtat de-a curmezișul spatelui sau pieptului. [Pr.: -li-e-] – Din fr. bandoulière.

BANDULIÉRĂ, banduliere, s. f. Bandă de stofă, de piele sau de fir pusă de-a curmezișul pieptului, de la un umăr la șoldul opus, de care se agață sabia. ◊ Loc. adv. În bandulieră = de-a curmezișul spatelui (fiind fixat printr-o curea care trece peste umăr). Poartă arma în bandulieră. Pronunțat: -li-e-.

BANDULIÉRĂ, banduliere, s. f. Bandă de stofă, de piele sau de fir (pusă de-a curmezișul pieptului), de care se agață sabia, se atârnă pușca etc. ◊ Loc. adv. În bandulieră = de-a curmezișul spatelui. Armă în bandulieră. [Pr.: -li-e-] – Fr. bandoulière.

BANDULIÉRĂ s.f. Bandă de piele sau de stofă pusă de-a curmezișul pieptului, de care se agață sabia, pușca etc. ◊ În bandulieră = de-a curmezișul pieptului. [Pron. -li-e-. / < fr. bandoulière].

BANDULIÉRĂ s. f. bandă de piele, de stofă, pusă de-a curmezișul pieptului, de care se agață sabia, pușca etc. ♦ în ~ = de-a curmezișul pieptului. (< fr. bandoulière)

BANDULIÉRĂ ~e f. Bandă de stofă sau de piele, trecută peste umăr de-a curmezișul pieptului pentru a susține o armă (sabia, pistolul etc.). [Sil. -li-e-] /<fr. bandouliere

bandulieră f. curea lată purtată de soldați peste umăr și curmeziș peste piept.

*banduliéră f., pl. e (fr. bandoulière, d. sp. bandolera, curea de purtat pușca pe umăr). În bandulieră, atîrnînd pe umăr: a purta mantaŭa (făcută colac), pușca saŭ sabia în bandulieră. La Dion. Eclis. pantelir, pl. e, curea de pușcă saŭ de sabie atîrnată de umăr (după germ. bandelier saŭ rus. bandelér). V. pereviz.

pantaler[1] sn vz bandulieră

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

banduliéră (-li-e-) s. f., g.-d. art. banduliérei; pl. banduliére

banduliéră s. f. (sil. -li-e-), g.-d. art. banduliérei; pl. banduliére

Intrare: bandulieră
bandulieră substantiv feminin
  • silabație: -li-e-ră info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bandulie
  • banduliera
plural
  • banduliere
  • bandulierele
genitiv-dativ singular
  • banduliere
  • bandulierei
plural
  • banduliere
  • bandulierelor
vocativ singular
plural
bandolieră substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bandolie
  • bandoliera
plural
  • bandoliere
  • bandolierele
genitiv-dativ singular
  • bandoliere
  • bandolierei
plural
  • bandoliere
  • bandolierelor
vocativ singular
plural

bandulieră bandolieră

  • 1. Bandă de piele, de pânză etc. pusă de-a curmezișul corpului pentru a susține sabia, pușca etc.
    surse: DEX '09 DLRLC DN

etimologie: