BANDULIERĂ, banduliere, s. f. Bandă de stofă, de piele sau de fir pusă de-a curmezișul pieptului, de la un umăr la șoldul opus, de care se agață sabia. ◊ Loc. adv. În bandulieră = de-a curmezișul spatelui (fiind fixat printr-o curea care trece peste umăr). Poartă arma în bandulieră. Pronunțat: -li-e-.