2 intrări
45 de definiții
din care- explicative (28)
- morfologice (8)
- relaționale (4)
- etimologice (1)
- specializate (2)
- argou (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BÁLIGĂ s. f. v. balegă.
baligă sf [At: DOSOFTEI, ap. HEM 2383 / V: ~legă / Pl: ~igi, ~ige / E: cf srb balega, alb baigë] 1 Excremente de animale mari Si: băligar (1). 2 (Fam; îs) ~ e vită botezată Excrement de om. 3-4 (Pop; îe) (A o trânti) ca ~ga în gard (A spune) vorbă nepotrivită. 5 (Pop; îe) La ~ moale puțin(tic)ă apă (sau ploaie) trebuie Pe cei slabi de tot, îi dau gata mici întâmplări. 6 (Fam; îe) Vițelul după ~ se cunoaște ce bou o să (se) facă Omul se cunoaște din copilărie cât va fi de prost. 7 (Fam; îe) S-a aprins ~ga în el A se supăra. 8 (Fam; îe) A face sânge în ~ A se lăuda cu ceva grozav, pe care nu este în stare să-l facă. 9 (Înv; imp) Gunoi. 10-11 (Fig) Om moale, (fără voință sau) fără energie Cf băligos (2). corectată
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
báligă s.f. Excrement al animalelor mari (taurine, cabaline etc.), avînd diverse utilizări în agricultură (ca îngrășămînt), în construcții (rurale) etc.; băligar. ◇ Baligă de vită botezată = excrement de om. ◇ Expr. (pop.) (A o trînti) ca baliga în gard = (a spune o) vorbă nepotrivită. La baliga moale puțintică apă (sau ploaie) trebuie, se spune cu referire la persoanele slabe din fire, care cedează psihic cu ușurință în fața unor încercări, întîmplări etc. (fam.) Vițelul după baligă se cunoaște ce bou o să se facă = omul se cunoaște din copilărie cît va fi de prost. A se aprinde baliga în cineva = a se supăra. A face sînge în baligă = a se lăuda cu lucruri pe care nu poate să le facă. ◆ Fig. Om moale, fără voință sau fără energie. • pl. -gi, -ge. și (reg.) bálegă s.f. /cf. srb. balega, alb. baigë.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
BÁLIGĂ, baligi, s. f. (Adesea fig.) Excrement de animale mari; băligar. [Var.: bálegă s. f.] – Cf. scr. balega, alb. balge.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de paula
- acțiuni
BÁLIGĂ, baligi, s. f. (Uneori cu sens colectiv) Excremente ale animalelor mai mari (boi, vaci, cai, urși etc.). – Variantă: bálegắ (DUMITRIU, B. F. 97, CAMILAR, TEM. 129) s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BÁLIGĂ, baligi, s. f. Excrement al animalelor mari. [Var.: bálegă s. f.] – Comp. sb. balega, alb. bagël’ë.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
BÁLIGĂ ~gi f. Excrement de animale mari. [G.-D. baligii] /Orig. nec.
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
baligă f. 1. excremente de vite, mai vârtos de bou și de cal; 2. fig. om moale și lipsit de orice energie. [Origină necunoscută].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
BÁLEGĂ, balegi, s. f. (Adesea fig.) Excrement de animale mari; băligar. [Var.: báligă s. f.] – Cf. sb. balega, alb. balgë.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
BĂLEGÁ, pers. 3 bálegă, vb. I. Refl. A-și elimina, a-și depune baliga. [Var.: băligá vb. I] – Din baligă.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
BĂLIGÁ vb. I v. bălega.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
balegă sf vz baligă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bălega v vz băliga
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
băligá [At: NECULCE, L. / V: (îvp) -lega / Pzi: 3 báligă, bálegă / E: baligă + -i] 1-2 vtr (D. animale mari) A elimina baligă (1) Si: (reg) băligăra (1-2). 3-4 vtr (Pex; d. oameni) A elimina excremente Si: (reg) a (se) băligăra (3-4). 5 vt A murdări pe cineva cu baligă (1). 6 vt A murdări pe cineva cu excremente Si: a băligăra (6). 7-10 vt (Fig) (A umple sau) a împroșca pe cineva (cu murdării ori) vorbe urâte Si: (reg) a băligăra (7-10).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bálegă s.f. v. baligă.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
bălegá vb. I. v. băliga.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
băligá vb. I. refl. (despre animale) A-și elimina baliga. • prez. ind. pers. 3 báligă. și bălegá vb. I. /baligă + -a.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
BÁLEGĂ s. f. v. baligă.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de paula
- acțiuni
BÁLEGĂ s. f. v. baligă.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BÁLEGĂ s. f. v. baligă.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
BĂLEGÁ vb. I v. băliga.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de paula
- acțiuni
BĂLIGÁ, pers. 3 báligă, vb. I. Refl. A-și elimina, a-și depune baliga. [Var.: bălegá vb. I] – Din baligă.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de paula
- acțiuni
BĂLEGÁ vb. I v. baliga.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BĂLIGÁ, bálig, vb. I. Refl. (Despre animale) A-și lepăda baliga. – Variantă: bălegá vb. I.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BĂLEGÁ vb. I. v. băliga.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
BĂLIGÁ, pers. 3 báligă, vb. I. Refl. A-și depune baliga. [Var.: bălegá vb. I] – Din baligă.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
A SE BĂLIGÁ pers. 3 se báligă intranz. (despre animale) A-și evacua baliga. /Din baligă
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A BĂLIGÁ pers. 3 báligă tranz. pop. A murdări cu (sau de) baligă; a umplea de baligă. /Din baligă
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
balíg (mă), a se băligá v. refl. (d. baligă). Se zice despre vitele marĭ cînd scot baliga. V. tr. Măgaru băliga banĭ (în poveste).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
báligá f., pl ĭ (-igă pare să fie sufixu lat. -ĭcus. D. rom. vine alb. baigă, sîrb. balegá, rut. balýga, belega). Excremente de vite marĭ (de boŭ, de cal). Fig. Fam. Triv. Om bleg, mămăligă. La baliga moale puțină apă-ĭ trebuĭe, unuĭ om slab o boală ușoară-ĭ trebuie ca să cadă la pat orĭ să moară. V. căcărează.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
baligă v. balegă
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
báligă s. f., g.-d. art. báligii; pl. báligi
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
baligă, -gi.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
!balegă s. f., g.-d. art. balegii; pl. balegi
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!bălega (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se balegă, imperf. 3 pl. se bălegau; conj. prez. 3 să se balege; ger. bălegându-se
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!balegă/baligă s. f., g.-d. art. balegii/baligii; pl. balegi/baligi
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
bălega / băliga (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se balegă / se baligă
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de Laura-ana
- acțiuni
băligá vb., ind. prez. 3 sg. báligă
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
BÁLIGĂ s. v. băligar.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
BALIGĂ s. băligar, gunoi, (reg.) băligău. (Scoate ~ din grajd.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
BĂLIGÁ vb. (prin Mold.) a se băligăra.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
BĂLIGA vb. (prin Mold.) a se băligăra.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
báligă (báligi), s. f. -Băligar. – Var. balegă, s. f.; bălig, vb.; mr. baligă, s. f.; istr. (am)balig, vb. Origine necunoscută. Coincide cu alb. baigë, bag(ël)jë (care după Barič, AAS, II, 80, provine dintr-un baljëgë, identic cu cuvîntul rom.), sb., cf. baloga, balega; astfel încît este considerat uneori drept cuvînt care aparține fondului primitiv balcanic. Explicațiile date pînă în prezent nu sînt suficiente. Miklosich, Slaw. Elem., 14 (urmat de Cihac) consideră că rom. provine din sb.; dar același autor, Fremdw., 76, afirmă că sb. depinde de rom., ca și der. săi balegara „băligar” și balegati „a se băliga”, și rut. bal’oh, bal’yga (cf. Candrea, Elemente, 407 și Berneker 41). Nici explicația prin intermediul alb. nu poate satisface (cf. Capidan, Raporturile, 518; REW 873; Rosetti, II, 109), atît timp cît nu se cunoaște istoria cuvîntului alb. Lambrior 370 propunea o der. puțin probabilă de la bale „salivă”, cu suf. -că. Hasdeu 2384 (cf. Șeineanu, I, 268 și DAR) semnalează tăt. balgaš, balgas, cu același sens, dar al cărui fonetism prezintă dificultăți. Crețu 307 sugerează un *caballica, avînd o afereză puțin explicabilă (cf. Scriban, care crede numai că recunoaște în terminație suf. -icus). În sfîrșit, G. Meyer, IE, VI, 116 (urmat de DAR și Pascu, I, 223) se referă la it. bagola „boabă, bacă” din lat. baca, și care a trecut probabil în Peninsula Balcanică în timpul Evului Mediu, explicație care prezintă mari dificultăți din punct de vedere istoric și semantic (cf. Treimer, ZRPh., XXXVIII, 285) și care în nici un caz nu se potrivește pentru rom., unde excrementele animale care ar putea sugera o comparație cu ideea de „boabă, bacă” au tocmai alt nume, cf. căcărează. Der. băliga, vb. (a face baligă); băligar, s. n. (baligă; îngrășămînt); băligar, s. m. (gîndac negru, Geotrupes stercorarius, Scaraboeus fimentarius); băligos, adj. (plin de băligar; prost, bleg; laș, fricos); îmbălega, vb. (a băliga; a umple cu băligar).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
báligă, baligi, balige, (balega). s.f. – 1. Excremente de animale mari. 2. Pete maronii care ies pe fața unor femei gravide (ALR). 3. (fig.) Om moale. – Et. nec. (DER). Cuvânt autohton, cf. alb. baigë, bagë, bagëlë (Philippide, Rosetti, Russu, Brâncuș, Vraciu); forma străromână era *ballega, posibil i.-e. *bhel-no +gua (Russu, 1971: 136); cf. srb. balega, alb. baigë (MDA). Cuv. rom. > srb. balegá, ucr. balyga, belega (Scriban).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
báligă, -i, -e, (balega). s.f. – Excremente de animale mari. – Cuvânt autohton, cf. alb. baigë (Philippide 1928, Rosetti 1962, Russu 1981, Brâncuși 1983).
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
baligă, baligi, s. f. 1. pălărie. 2. persoană înceată. 3. obiect de valoare mică.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a sta ca o balegă / ca o plăcintă expr. (vulg.) a fi pasiv / comod.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F47) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F47) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (V74) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
— | — | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | — | — | — | — | — | |
a II-a (tu) | — | — | — | — | — | ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) | — | — | — | — | — | |
a II-a (voi) | — | — | — | — | — | ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (V74) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
— | — | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | — | — | — | — | — | |
a II-a (tu) | — | — | — | — | — | ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) | — | — | — | — | — | |
a II-a (voi) | — | — | — | — | — | ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
balegă, balegi / baligă, baligisubstantiv feminin
etimologie:
- balega DEX '98 DEX '09
- balgë DEX '09
bălega / băligaverb
- 1. A-și elimina, a-și depune balega. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: băligăra
etimologie:
- baligă DEX '98 DEX '09