BALIGĂ, BALEGĂ (pl. -gi) sf. 1 Excrement de vite, mai ales de bou și de cal: el trebuia, sărmanul, să coacă baligă de vită, ca să-și hrănească copiii (SB.); proverb: a face sînge în ~, a nu face nici o ispravă (se zice de cei ce vor să-și arate voinicia în lucruri de nimic); – la ~ moale, puțină apă trebue, pe cei slabi, cele mai mici întîmplări îi doboară; – vițelul după ~ se cunoaște ce bou o să se facă omul se vede de mic copil ce o să devie mai tîrziu ¶ 2 fig. Om moale, fără voință, fără energie.