BALCANIC, -Ă, balcanici, -ce, adj. Din (sau privitor la) Munții Balcani sau Peninsula Balcanică. ◊ (Sport) Jocuri balcanice = balcaniadă. – Din fr. balkanique.

balcanic, ~ă [At: DA ms / Pl: ~ici, ~ice / E: fr balkanique] 1-2 smf, a (Persoană) care face parte din populația de bază a Balcanilor. 3-4 smf, a (Om) originar din Munții Balcani sau din regiunea acestor munți. 5-8 a Din (sau privitor la) Munții Balcani sau din regiunea acestor munți. 9 a (Îs) Limbi ~ice Grup de limbi care se vorbesc în regiunea Balcanilor. 10 a (Îs) Jocuri ~ice Balcaniadă. 11 sm (Prt) Persoană necivilizată.

balcánic,-ă s.m., s.f., adj. 1 s.m., s.f. (la pl. m.) Populație care locuiește în Peninsula Balcanică; (și la sg.) persoană care face parte din populația de bază a Peninsulei Balcanice sau este originară de acolo. Balcanicii au invadat vestul Europei. 2 adj. Care aparține regiunii munților Balcani sau Peninsulei Balcanice, care se referă la Balcani sau la Peninsula Balcanică. ◇ (sport) Jocuri balcanice = întreceri organizate periodic (pe ramuri sportive) între reprezentanții țărilor situate în regiunea balcanică. (lingv.) Limbi balcanice = grup de limbi care se vorbesc în regiunea Balcanilor. ◆ Care aparține locuitorilor Peninsulei Balcanice, care este specific locuitorilor Peninsulei Balcanice. Spirit balcanic. • pl. -ci, -ce. /<fr. balkanique; cf. nm. pr. Balcani, munți în S-E Europei.

BALCANIC, -Ă, balcanici, -ce, adj. Din (sau privitor la) Munții Balcani sau din regiunea acestor munți. ◊ (Sport) Jocuri balcanice = balcaniadă. – Din fr. balkanique.

BALCANIC, -Ă, balcanici, -e, adj. Din (sau privitor la) regiunea din sud-estul Europei, prin centrul căreia trec munții Balcani. Peninsula balcanică. Țările balcanice. Limbile balcanice.

BALCANIC, -Ă, balcanici, -e, adj. Din (sau privitor la) munții Balcani sau din regiunea din sud-estul Europei, prin centrul căreia trec acești munți. – Fr. balkanique.

BALCANIC, -Ă adj. Din regiunea Munților Balcani; din (sau în legătură cu) Peninsula Balcanică. ◊ Jocuri balcanice = întreceri sportive organizate periodic între reprezentanții țărilor din regiunea balcanică. [Cf. fr. balcanique].

BALCANIC, -Ă adj. din regiunea Balcanilor; propriu acestei regiuni. ♦ jocuri ~ e = întreceri sportive organizate periodic între reprezentanții țărilor din regiunea balcanică; balcaniadă. (< fr. balkanique)

BALCANIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de regiunea Balcani sau de populația ei; din regiunea Balcani. Peninsula ~că. /<fr. balkanique

balcanică (Peninsula) f. coprinde România, Bulgaria, Rumelia, Serbia, Bosnia și Herțegovina, Muntenegru, Grecia și Turcia. Prin tractatul din Versailles (1919), România, Serbia și Grecia și-au văzut teritoriile și populațiile mai mult de cât îndoite în detrimentul Bulgariei, Turciei și fostului imperiu austro-ungar. Bosnia, Herțegovina și Muntenegru fac azi parte din regatul iugo-slav.

balcanic adj. m., pl. balcanici; f. balcanică, pl. balcanice

balcanic adj. m., pl. balcanici; f. balcanică, pl. balcanice

balcanic adj. m., pl. balcanici; f. sg. balcanică, pl. balcanice

Peninsula Balcanică.

BALCANICĂ, Peninsula ~, pen. situată în SE Europei, limitată de mările Neagră, Marmara și Egee (la E și SE), de M. Mediterană (la S), de M. Ionică și M. Adriatică (la V) și C. Dunării (la N). Supr.: c. 505 mii km². Țărmuri fragmentate cu numeroase golfuri, strîmtori, peninsule și insule. Relief foarte variat ca formă și vîrstă; numeroase masive aparținînd orogenezei hercinice (M-ții Macedoniei, M-ții Rodopi, M-ții Tesaliei, M-ții Pen. Calcidice, Pod. Istranca) și terțiare (Alpii Dinarici, Alpii Albanezi, M-ții Pind și M-ții Balcani).; alt. max.: 2.925 m (vf. Musala, M-ții Rila); zone deluroase, reprezentate prin Pod. Prebalcanic; cîmpii puține și restrînse (C. Savei, C. Dunării, C. Mariței și a Traciei de Est). Climă temperat-continentală în N și E și mediteraneană la S și V. Cuprinde: Albania, Bulgaria, Grecia, Iugoslavia, România și Turcia europeană.

ÎNȚELEGEREA BALCANICĂ, alianță regională de securitate și cooperare, încheiată pe 9 febr. 1934, la Atena, între România, Iugoslavia, Grecia și Turcia. Î. B. avea drept scop menținerea statu-quo-ului teritorial statornicit în Balcani în urma primului război mondial. Alături de Mica Înțelegere, a constituit unul dintre instrumentele de bază ale politicii externe a României de promovare a păcii, pentru dezarmare și securitate colectivă în Europa. Și-a încetat activitatea în 1940.

RĂZBOAIELE BALCANICE, denumire a două războaie purtate în Peninsula Balcanică. Primul R.B. (oct. 1912-mai 1913), război de eliberare națională, purtat de Alianța balcanică (Bulgaria, Serbia, Grecia, Muntenegru) împotriva Imp. Otoman; s-a încheiat cu victoria Alianței. Prin Pacea de la Londra (mai 1913), Turcia restituia toate posesiunile din Europa, cu excepția orașului Istanbul și a unui mic teritoriu din jurul orașului, iar Albaniei i se recunoștea independența (proclamată la 28 nov. 1912). ◊ Al doilea R.B. (iun.-aug. 1913), război care a avut loc între Bulgaria, pe de o parte, și Grecia, Serbia, Muntenegru, România și Imp. Otoman, pe de altă parte, încheiat cu înfrângerea Bulgariei. Potrivit Tratatului de Pace de la București (28 iul./10 aug. 1913), Bulgaria ceda S Macedoniei și V Traciei Greciei, N Macedoniei Serbiei, regiunea din S Dobrogei (Cadrilaterul) întra în componența României, iar o parte a Traciei răsăritene, cu Adrianopolul, revenea Turciei potrivit unui tratat turco-bulgar (29 sept. 1913) încheiat la Istanbul. R.B. au provocat ascuțirea contradicțiilor internaționale, contribuind la izbucnirea Primului Război Mondial.