3 intrări

46 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

B, b, s. m. 1. A patra literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat cu această literă (consoană oclusivă bilabială sonoră). [Pl. și: (1, n.) b-uri]

b smi [At: DA / E: ml b] 1 A patra literă a alfabetului limbii române. 2 Sunet corespunzător literei b, consoană bilabială explozivă.

b s.m. invar. I 1 A patra literă a alfabetului limbii române. 2 Sunetul corespunzător acestei litere (consoană ocluzivă bilabială sonoră). 3 Semn grafic pentru această literă (b, B). II 1 (muz.) Notație literală pentru sunetul si bemol în țările germanice. 2 (chim.) Simbol pentru bor. 3 (meteor.) Simbol pentru o zonă cu presiune atmosferică scăzută. 4 (fiz.) Simbol pentru inducția magnetică. 5 (fiz.) Simbol pentru bel (b). 6 (chim.) Simbol pentru un complex de vitamine (B). 7 (med.) Numele unei grupe sangvine (B II). • pronunț. și be.

B s. m. invar. A patra literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă (consoană oclusivă bilabială sonoră (4)). [Pr.: be]

B s. m. invar. A treia literă a alfabetului și sunetul corespunzător; este o consoană oclusivă bilabială sonoră. – Pronunțat: be.

B s. m. invar. A treia[1] literă a alfabetului, numită „be”, și sunetul corespunzător.

  1. Numerotarea din DLRM este diferită de cea actuală, la vremea respectivă nefiind luate în considerație literele Â, Q, Y (nerepertoriate) și W (menționată dar fără a fi considerată literă „a alfabetului”). — gall

b m. A doŭa literă a alfabetului latin. Reprezintă un sunet labial sonor care corespunde cu p cînd e șoptit (ca în beltea, peltea) și cu n cînd e emis pe nas (ca în grabnic, gramnic). Grecii moderni l-aŭ prefăcut în v (ca’n varvar, barbar). Se pron. be.

BEL, beli, s. m. Unitate de măsură pentru intensitatea sunetelor. – Din fr. bel.

BEL, beli, s. m. Unitate de măsură pentru intensitatea sunetelor. – Din fr. bel.

BOR1 s. n. Element chimic, semimetal negru-cenușiu, cristalin. – Din fr. bore.

BOR1 s. n. Element chimic, semimetal negru-cenușiu, cristalin. – Din fr. bore.

bel2 sm [At: LTR / Pl: ~i / E: fr bel] Unitate de măsură pentru intensitatea sunetelor, reprezentând raportul logaritmic dintre intensitatea undei sonore măsurate și intensitatea la pragul de audibilitate.

bor6, boară a [At: VAIDA / Pl: ~i, boare / E: nct] (Trs; rar) 1 Albastru. 2 Vânăt (1)

bor1 sn [At: DA / Pl: nct / E: fr bore] (Chm) Element chimic, semimetal negru-cenușiu, cristalin.

bel1 s.m. (fiz.) Unitate de măsură pentru intensitatea sunetelor, reprezentînd raportul logaritmic dintre intensitatea undei sonore măsurate și intensitatea la pragul de audibilitate (b). • pl. -i. /<fr. bel; cf. nm. pr. Alexander Graham Bell, fizician american.

bel2, -ă adj. (înv.) Frumos. • pl. -i, -e. /<fr. belle, it. bella.

blugi s.m. pl. Pantaloni de tipul blue jeans. • /abr. de la blue je[ans].

bor2 s.n. (mai ales la pl.) Margine circulară, ieșită în afară, care înconjoară calota unei pălării. O pălărie veche cu boruri largi (AGĂR.). • pl. -uri. /<fr. bord.

bor1 s.n. (chim.) Element chimic, semimetal negru-cenușiu, cristalin, răspîndit în natură numai sub formă de combinații, folosit, ca adaos, la obținerea unor aliaje (cărora le mărește duritatea și rezistența la coroziune), la detectarea neutronilor și la protecția contra acțiunii neutronilor în tehnica nucleară etc. (B). • /<fr. bore.

bornit s.m. (chim.) Sulfură naturală de cupru și fier, de culoare roșiatică sau albăstruie-verde, care se găsește în filoane hidrotermale, în zona de cimentație a cuprului, fiind folosită pentru extracția acestuia, pl. -ți. • /<fr. bornite.

BOR1 s. m. Metaloid care se găsește în natură sub formă de săruri ale acidului boric.

BEL, beli, s. m. Unitate de măsură a nivelului de intensitate sonoră. – Fr. bel.

BOR1 s. m. Metaloid care se găsește în natură sub formă de săruri ale acidului boric. – Fr. bore.

BEL s.m. Unitate de măsură pentru intensitatea acustică, reprezentând raportul logaritmic dintre intensitatea undei sonore măsurate și intensitatea la pragul de audibilitate. [< fr. bel, cf. Bell – fizician american].

BOR1 s.n. Metaloid răspândit în natură sub formă de săruri ale acidului boric. [< fr. bore].

BEL s. m. unitate de măsură pentru intensitatea acustică: nivelul sonor al unui sunet a cărui intensitate este de zece ori mai mare decât pragul de audibilitate. (< fr. bel)

BOR1 s. n. metaloid în natură sub formă de săruri ale acidului boric. (< fr. bore)

BEL ~i m. Unitate de măsură a intensității sunetelor. /<fr. bel

BOR1 n. Metaloid de culoare neagră-cenușie, răspândit în natură numai sub formă de combinații cu oxigenul. /<fr. bore

bor n. metaloid, de un brun verziu, care nu există în natură decât în stare de acid boric.

*2) bor n. (din borax). Chim. Un corp simplu solid tri- și pentavalent descoperit de Gay-Lussac și Thénard în Francia și de Davy în Anglia în 1808. E de două felurĭ: amorf și cristalizat. Cel amorf e o pulbere verzuĭe, înegrește degetele e rău conducător de electricitate și se topește la temperaturĭ înalte. Cel cristalizat e incolor și pare a fi o combinațiune de aluminiŭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!b2 (sunet) [cit. ] s. m. / s. n., pl. m. b / n. b-uri

!b1 (literă) [cit. be/bî] s. m. / s. n., pl. m. b / n. b-uri

b2 (sunet) [cit. ] s. m., pl. b

b1 (literă) [cit be / bî] s. m. / s. n., pl. b / b-uri

bor1 (element chimic) s. n.; simb. B

bor (element chimic) s. n.; simb. B

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

b 1. Numele treptei* a 7-a în gama* de do*, în țările care folosesc nomenclatura muzicală engleză sau germană. Inițial, b. a desemnat treapta a 2-a a scării de la* (A = la), devenind ulterior, în notația alfabetică lat., treapta a 7-a a scării de do. Această treaptă fiind mobilă, unii teoreticieni au păstrat b (mic) pentru si bemol și B (majusculă) pentru si natural. În Germania, b. desemnează, începând din sec. 17, numai si bemol, si fiind notat prin H*. B. (numit B quadratumfr. B carré), b. (numit rotundum sau molle) precum și B tăiat de o cruce (B cancellatum) au devenit aliterații* (♮ = becar*, ♭ = bemol*, ♯ = diez*). 2. Abrev. pentru bas (III, I). 3. Abrev. (majusculă) pentru bel*.

bel, unitate logaritmică pentru măsurarea raporturilor comparative de intensitate (1) și presiune sonoră, numită astfel după numele fizicianului american de origine scoțiană Alexander Graham Bell (1847-1922), inventatorul telefonului (1876). Simbolul acestei unități este B, iar în practica modernă, mai cu seamă în electronică, se preferă, pentru mai multă precizie, submultiplul numit decibel și având simbolul dB. În virtutea aplicării legii Weber-Fechner, potrivit căreia senzația fiziologică de intensitate variază aproape proporțional cu logaritmul* presiunii sonore, orice senzație fiziologică de intensitate este exprimabilă într-un număr de dB egal cu log. zecimal al raportului dintre intensitatea unui sunet și o intensitate standard corespunzătoare pragului de audibilitate al unui sunet pur cu frecvență de 1.000 Hz. Astfel, notând intensitatea standard cu Is, cea comparativă cu Ic și senzația fiziologică cu Sf se obține: Sf = 10 x lg Is/Ic = 10 dB. V. acustică; auz; ton; son (2).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

B s. m. invar. 1. A patra literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă (consoană oclusivă bilabială sonoră). 2. (MUZ.) Notație literală pentru sunetul si; bemol. 3. Simbol chimic pentru bor. 4. (METR.) Simbol pentru bel.

BOR1 (< fr. {i}; {s} fr. bor[ax]) s. n. Element chimic (B; nr. at. 5, m. at. 10,81, p. t. 2.300°C, p. f. 2.550°C), semimetal, cristalin, negru-cenușiu, opac, cu luciu metalic; întrebuințat ca adaos la obținerea unor aliaje, cărora le mărește duritatea și rezistența la coroziune, la detecția neutronilor și la protecția contra lor în tehnica nucleară etc. A fost descoperit în 1808 de H. Davy și independent de J.L. Gay-Lussac și L.J. Thenard.

Intrare: b
  • pronunție: be, bî
substantiv masculin (M999)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • b
plural
  • b
genitiv-dativ singular
plural
vocativ singular
plural
b2 (s.n.) substantiv neutru
  • pronunție: be, bî
substantiv neutru (N24--)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • b
  • b-ul
  • b-u‑
plural
  • b-uri
  • b-urile
genitiv-dativ singular
  • b
  • b-ului
plural
  • b-uri
  • b-urilor
vocativ singular
plural
Intrare: bel
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bel
  • belul
  • belu‑
plural
  • beli
  • belii
genitiv-dativ singular
  • bel
  • belului
plural
  • beli
  • belilor
vocativ singular
plural
B simbol
abreviere, simbol, siglă (I6)
  • B
Intrare: bor (chim.)
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bor
  • borul
  • boru‑
plural
  • boruri
  • borurile
genitiv-dativ singular
  • bor
  • borului
plural
  • boruri
  • borurilor
vocativ singular
plural
B simbol
abreviere, simbol, siglă (I6)
  • B
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

b, bsubstantiv masculin invariabil
b, b-urisubstantiv neutru

  • 1. A patra literă a alfabetului limbii române. DEX '09 MDA2 DE
    • diferențiere A treia literă a alfabetului, numită „be”. DLRLC DLRM
    • comentariu Numerotarea din DLRLC și DLRM este diferită de cea actuală, la vremea respectivă nefiind luate în considerație literele Â, Q, Y (nerepertoriate) și W (menționată dar fără a fi considerată literă „a alfabetului”).
  • 2. Sunet notat cu această literă (consoană oclusivă bilabială sonoră). MDA2 DEX '09 DLRLC DE
  • 3. muzică (Sub forma B) Notație literală pentru sunetul si. DE
    sinonime: bemol
  • 4. (Sub forma B) Simbol chimic pentru bor. DE
  • 5. metrologie (Sub forma B) Simbol pentru bel. DE
etimologie:

bel, belisubstantiv masculin

  • 1. Unitate de măsură pentru intensitatea sunetelor. DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. simbol B DOOM 2
etimologie:

bor, borurisubstantiv neutru

  • 1. (numai) singular Element chimic, semimetal negru-cenușiu, cristalin și care se găsește în natură sub formă de săruri ale acidului boric. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN Șăineanu, ed. VI
  • comentariu simbol B DOOM 2
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.