13 definiții pentru b


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

b smi [At: DA / E: ml b] 1 A patra literă a alfabetului limbii române. 2 Sunet corespunzător literei b, consoană bilabială explozivă.

B, b, s. m. 1. A patra literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat cu această literă (consoană oclusivă bilabială sonoră). [Pl. și: (1, n.) b-uri]

B s. m. invar. A patra literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă (consoană oclusivă bilabială sonoră (4)). [Pr.: be]

B s. m. invar. A treia literă a alfabetului și sunetul corespunzător; este o consoană oclusivă bilabială sonoră. – Pronunțat: be.

B s. m. invar. A treia[1] literă a alfabetului, numită „be”, și sunetul corespunzător.

  1. Numerotarea din DLRM este diferită de cea actuală, la vremea respectivă nefiind luate în considerație literele Â, Q, Y (nerepertoriate) și W (menționată dar fără a fi considerată literă „a alfabetului”). — gall

b m. A doŭa literă a alfabetului latin. Reprezintă un sunet labial sonor care corespunde cu p cînd e șoptit (ca în beltea, peltea) și cu n cînd e emis pe nas (ca în grabnic, gramnic). Grecii moderni l-aŭ prefăcut în v (ca’n varvar, barbar). Se pron. be.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

b2 (sunet) [cit. ] s. m., pl. b

b1 (literă) [cit be / bî] s. m. / s. n., pl. b / b-uri

B, b s. m. invar. [cit. be]


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

b 1. Numele treptei* a 7-a în gama* de do*, în țările care folosesc nomenclatura muzicală engleză sau germană. Inițial, b. a desemnat treapta a 2-a a scării de la* (A = la), devenind ulterior, în notația alfabetică lat., treapta a 7-a a scării de do. Această treaptă fiind mobilă, unii teoreticieni au păstrat b (mic) pentru si bemol și B (majusculă) pentru si natural. În Germania, b. desemnează, începând din sec. 17, numai si bemol, si fiind notat prin H*. B. (numit B quadratumfr. B carré), b. (numit rotundum sau molle) precum și B tăiat de o cruce (B cancellatum) au devenit aliterații* (♮ = becar*, ♭ = bemol*, ♯ = diez*). 2. Abrev. pentru bas (III, I). 3. Abrev. (majusculă) pentru bel*.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

B s. m. invar. 1. A patra literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă (consoană oclusivă bilabială sonoră). 2. (MUZ.) Notație literală pentru sunetul si; bemol. 3. Simbol chimic pentru bor. 4. (METR.) Simbol pentru bel.

Intrare: b
  • pronunție: be, bî
substantiv masculin (M999)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • b
plural
  • b
genitiv-dativ singular
plural
vocativ singular
plural
b2 (s.n.) substantiv neutru
  • pronunție: be, bî
substantiv neutru (N24--)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • b
  • b-ul
  • b-u‑
plural
  • b-uri
  • b-urile
genitiv-dativ singular
  • b
  • b-ului
plural
  • b-uri
  • b-urilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

b

etimologie: