26 de definiții pentru băutură beutură (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BĂUTÚRĂ, băuturi, s. f. 1. Lichid care poate fi băut pentru a opri setea, ca medicament etc. ♦ Lichid alcoolic potabil. 2. Consum de mari cantități de lichide alcoolice. ◊ Expr. A (nu) ține la băutură = a (nu) rezista la consumarea (exagerată) a lichidelor alcoolice. [Pr.: bă-u-.Var.: (reg.) beutúră s. f.] – Lat. *bibitura.

băutu sf [At: COD. VOR. 158/2 / V: beu~ / Pl: ~ri / E: ml *bibitură] 1 Băut1. 2 (Înv) Chef. 3 Lichid care se bea pentru a astâmpăra setea sau pentru plăcere. 4 Lichid alcoolic potabil. 5 Consum de mari cantități de lichide alcoolice. 6 (Îe) A (nu) ține la ~ A (nu) rezista la consumarea (exagerată) a lichidelor alcoolice.

BĂUTÚRĂ, băuturi, s. f. 1. Orice lichid de astâmpărat setea. ♦ Lichid alcoolic potabil. 2. Consum de mari cantități de lichide alcoolice. ◊ Expr. A (nu) ține la băutură = a (nu) rezista la consumarea (exagerată) a lichidelor alcoolice. [Pr.: bă-u-.Var.: (reg.) beutúră s. f.] – Lat. *bibitura.

BĂUTÚRĂ, băuturi, s. f. 1. Lichid care se bea pentru a astîmpăra setea, de plăcere, ca doctorie etc. Iarăși se urcase, parcă, aburul băuturii în capul lui. PAS, L. I 30. Un moș mai vechi dintre neamuri... a închinat străinilor de față un pahar de băutură. SADOVEANU, N. F. 40. Hîrca s-a încredințat că împăratul doarme, bizuindu-se... în puterea băuturii sale. CREANGĂ, P. 100. 2. (Abstract) Băut (2). De prea multă băutură muri. POP. ◊ Expr. A se da la băutură = a se da la beție; a se apuca de băut. ♦ Petrecere la care se bea, chef. O dusesem într-o băutură... M. I. CARAGIALE, C. 8. – Pronunțat: bă-u-. – Variantă: (regional) beutúră (ARDELEANU, D. 122, BUDAI-DELEANU, Ț. 320, ALECSANDRI, P. P. 188) S. f.

BĂUTÚRĂ, băuturi, s. f. 1. Lichid care se bea pentru a astâmpăra setea, ca doctorie etc.; (prin restricție) vin, bere, țuică etc. 2. Băut1. ♦ Chef (1). O dusesem într-o băutură (M. I. CARAGIALE). [Var.: (reg.) beutúră s. f.] – Lat. *bibitura.

BĂUTÚRĂ ~i f. 1) Lichid folosit pentru potolirea setei sau în alte scopuri; lichid care se bea. ~i răcoritoare. 2) pop. Lichid cu conținut alcoolic. [G.-D. băuturii; Sil. bă-u-] /<lat. bibitura

băutură f. 1. orice lichid care se bea: apa e băutura cea mai sănătoasă; 2. în special, băutură spirtoasă (vin, rachiu, licher); 3. medicament care se bea: băutură adormitoare.

băutúră f., pl. ĭ. Acțiunea de a bea (beție): n’am maĭ văut așa băutură (V. mîncătură). Ceĭa ce se bea, maĭ ales băutură spirtoasă. Medicament lichid: băutură adormitoare. – Vechĭ, iar azĭ Olt. Trans. be-. V. poțiune.

BEUTÚRĂ s. f. v. băutură.

BEUTÚRĂ s. f. v. băutură.

BEUTÚRĂ s. f. v. băutură.

BEUTÚRĂ s. f. v. băutură.

beutúră sf vz băutură

băutúră-dinamítă s. f. Băutură foarte tare ◊ „Din comerț au dispărut aproape complet acele băuturi-dinamită, fabricate pe bază de esențe și culori, numite popular «Secărică», «Adio mamă» etc.” R.l. 19 II 67 p. 3 (din băutură + dinamită)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

băutúră (bă-u-) s. f., g.-d. art. băutúrii; pl. băutúri

băutúră s. f., g.-d. art. băutúrii; pl. băutúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BĂUTÚRĂ s. 1. lichid. (O ~ gălbuie.) 2. (pop. și fam.) udătură, (pop.) udeală. (Ceva ~ aveți?)

BĂUTÚRĂ s. v. beție, chef.

BĂUTU 1. lichid. (O ~ gălbuie.) 2. (pop. și fam.) udătură, (pop.) udeală. (Ceva ~ aveți?)

arată toate definițiile

Intrare: băutură
băutură substantiv feminin
  • silabație: bă-u-
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • băutu
  • băutura
plural
  • băuturi
  • băuturile
genitiv-dativ singular
  • băuturi
  • băuturii
plural
  • băuturi
  • băuturilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • beutu
  • beutura
plural
  • beuturi
  • beuturile
genitiv-dativ singular
  • beuturi
  • beuturii
plural
  • beuturi
  • beuturilor
vocativ singular
plural

băutură beutură

  • 1. Lichid care poate fi băut pentru a opri setea, ca medicament etc.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX diminutive: băuturică 4 exemple
    exemple
    • Iarăși se urcase, parcă, aburul băuturii în capul lui. PAS, L. I 30.
      surse: DLRLC
    • Un moș mai vechi dintre neamuri... a închinat străinilor de față un pahar de băutură. SADOVEANU, N. F. 40.
      surse: DLRLC
    • Hîrca. s-a încredințat că împăratul doarme, bizuindu-se... în puterea băuturii sale. CREANGĂ, P. 100.
      surse: DLRLC
    • Băuturi răcoritoare.
      surse: NODEX
    • 1.1. Lichid alcoolic potabil (vin, bere, țuică etc.).
      surse: DEX '09 DLRM NODEX
  • 2. Consum de mari cantități de lichide alcoolice.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: beție băut (s.n.) un exemplu
    exemple
    • De prea multă băutură muri. POP.
      surse: DLRLC
    • 2.1. expresie A (nu) ține la băutură = a (nu) rezista la consumarea (exagerată) a lichidelor alcoolice.
      surse: DEX '09
    • 2.2. expresie A se da la băutură = a se da la beție; a se apuca de băut.
      surse: DLRLC
    • 2.3. Petrecere la care se bea.
      surse: DLRLC sinonime: chef un exemplu
      exemple
      • O dusesem într-o băutură... M. I. CARAGIALE, C. 8.
        surse: DLRLC

etimologie: