26 de definiții pentru băutură beutură (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

băutu sf [At: COD. VOR. 158/2 / V: beu~ / Pl: ~ri / E: ml *bibitură] 1 Băut1. 2 (Înv) Chef. 3 Lichid care se bea pentru a astâmpăra setea sau pentru plăcere. 4 Lichid alcoolic potabil. 5 Consum de mari cantități de lichide alcoolice. 6 (Îe) A (nu) ține la ~ A (nu) rezista la consumarea (exagerată) a lichidelor alcoolice.

BĂUTÚRĂ, băuturi, s. f. 1. Lichid care poate fi băut pentru a opri setea, ca medicament etc. ♦ Lichid alcoolic potabil. 2. Consum de mari cantități de lichide alcoolice. ◊ Expr. A (nu) ține la băutură = a (nu) rezista la consumarea (exagerată) a lichidelor alcoolice. [Pr.: bă-u-.Var.: (reg.) beutúră s. f.] – Lat. *bibitura.

BĂUTÚRĂ, băuturi, s. f. 1. Orice lichid de astâmpărat setea. ♦ Lichid alcoolic potabil. 2. Consum de mari cantități de lichide alcoolice. ◊ Expr. A (nu) ține la băutură = a (nu) rezista la consumarea (exagerată) a lichidelor alcoolice. [Pr.: bă-u-.Var.: (reg.) beutúră s. f.] – Lat. *bibitura.

BĂUTÚRĂ, băuturi, s. f. 1. Lichid care se bea pentru a astîmpăra setea, de plăcere, ca doctorie etc. Iarăși se urcase, parcă, aburul băuturii în capul lui. PAS, L. I 30. Un moș mai vechi dintre neamuri... a închinat străinilor de față un pahar de băutură. SADOVEANU, N. F. 40. Hîrca s-a încredințat că împăratul doarme, bizuindu-se... în puterea băuturii sale. CREANGĂ, P. 100. 2. (Abstract) Băut (2). De prea multă băutură muri. POP. ◊ Expr. A se da la băutură = a se da la beție; a se apuca de băut. ♦ Petrecere la care se bea, chef. O dusesem într-o băutură... M. I. CARAGIALE, C. 8. – Pronunțat: bă-u-. – Variantă: (regional) beutúră (ARDELEANU, D. 122, BUDAI-DELEANU, Ț. 320, ALECSANDRI, P. P. 188) S. f.

BĂUTÚRĂ, băuturi, s. f. 1. Lichid care se bea pentru a astâmpăra setea, ca doctorie etc.; (prin restricție) vin, bere, țuică etc. 2. Băut1. ♦ Chef (1). O dusesem într-o băutură (M. I. CARAGIALE). [Var.: (reg.) beutúră s. f.] – Lat. *bibitura.

BĂUTÚRĂ ~i f. 1) Lichid folosit pentru potolirea setei sau în alte scopuri; lichid care se bea. ~i răcoritoare. 2) pop. Lichid cu conținut alcoolic. [G.-D. băuturii; Sil. bă-u-] /<lat. bibitura

băutură f. 1. orice lichid care se bea: apa e băutura cea mai sănătoasă; 2. în special, băutură spirtoasă (vin, rachiu, licher); 3. medicament care se bea: băutură adormitoare.

băutúră f., pl. ĭ. Acțiunea de a bea (beție): n’am maĭ văut așa băutură (V. mîncătură). Ceĭa ce se bea, maĭ ales băutură spirtoasă. Medicament lichid: băutură adormitoare. – Vechĭ, iar azĭ Olt. Trans. be-. V. poțiune.

beutúră sf vz băutură

BEUTÚRĂ s. f. v. băutură.

BEUTÚRĂ s. f. v. băutură.

BEUTÚRĂ s. f. v. băutură.

BEUTÚRĂ s. f. v. băutură.

băutúră-dinamítă s. f. Băutură foarte tare ◊ „Din comerț au dispărut aproape complet acele băuturi-dinamită, fabricate pe bază de esențe și culori, numite popular «Secărică», «Adio mamă» etc.” R.l. 19 II 67 p. 3 (din băutură + dinamită)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

băutúră (bă-u-) s. f., g.-d. art. băutúrii; pl. băutúri

băutúră s. f., g.-d. art. băutúrii; pl. băutúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BĂUTÚRĂ s. v. beție, chef.

BĂUTÚRĂ s. 1. lichid. (O ~ gălbuie.) 2. (pop. și fam.) udătură, (pop.) udeală. (Ceva ~ aveți?)

BĂUTU 1. lichid. (O ~ gălbuie.) 2. (pop. și fam.) udătură, (pop.) udeală. (Ceva ~ aveți?)

arată toate definițiile

Intrare: băutură
băutură substantiv feminin
  • silabație: bă-u-
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • băutu
  • băutura
plural
  • băuturi
  • băuturile
genitiv-dativ singular
  • băuturi
  • băuturii
plural
  • băuturi
  • băuturilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • beutu
  • beutura
plural
  • beuturi
  • beuturile
genitiv-dativ singular
  • beuturi
  • beuturii
plural
  • beuturi
  • beuturilor
vocativ singular
plural

băutură beutură

  • 1. Lichid care poate fi băut pentru a opri setea, ca medicament etc.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX diminutive: băuturică 4 exemple
    exemple
    • Iarăși se urcase, parcă, aburul băuturii în capul lui. PAS, L. I 30.
      surse: DLRLC
    • Un moș mai vechi dintre neamuri... a închinat străinilor de față un pahar de băutură. SADOVEANU, N. F. 40.
      surse: DLRLC
    • Hîrca. s-a încredințat că împăratul doarme, bizuindu-se... în puterea băuturii sale. CREANGĂ, P. 100.
      surse: DLRLC
    • Băuturi răcoritoare.
      surse: NODEX
    • 1.1. Lichid alcoolic potabil (vin, bere, țuică etc.).
      surse: DEX '09 DLRM NODEX
  • 2. Consum de mari cantități de lichide alcoolice.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: beție băut (s.n.) un exemplu
    exemple
    • De prea multă băutură muri. POP.
      surse: DLRLC
    • 2.1. expresie A (nu) ține la băutură = a (nu) rezista la consumarea (exagerată) a lichidelor alcoolice.
      surse: DEX '09
    • 2.2. expresie A se da la băutură = a se da la beție; a se apuca de băut.
      surse: DLRLC
    • 2.3. Petrecere la care se bea.
      surse: DLRLC sinonime: chef un exemplu
      exemple
      • O dusesem într-o băutură... M. I. CARAGIALE, C. 8.
        surse: DLRLC

etimologie: