9 definiții pentru băuni


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

băuni v vz băuna

BĂUNÍ, bắun, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre lupi și câini) A urla; (despre vite) a mugi; (despre copii) a țipa tare; p. ext. a se văita. [Pr.: bă-u-.Prez. ind. și: báun] – Cf. bau.

BĂUNÍ, bắun, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre lupi și câini) A urla; (despre vite) a mugi; (despre copii) a țipa tare; p. ext. a se văita. [Pr.: bă-u-] – Cf. bau.

BĂUNÍ, băun, vb. IV. Intranz. (Regional, despre lupi și cîini) A urla, (despre vite) a mugi; (despre copii) a țipa tare, a urla, p. ext. a se văieta, a geme. Vară-mea... se strecoară în partea cealaltă a odăii, unnde băune mătușa. STANCU, D. 49. – Pronunțat: bă-u-.

BĂUNÍ, bắun, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre lupi și câini) A urla; (despre vite) a mugi; (despre copii) a țipa tare; p. ext. a se văita. [Pr.: bă-u-] – Lat. *baubulare.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

băuní (a ~) (reg.) (bă-u-) vb., ind. prez. 1 sg. bắun/báun, imperf. 3 sg. băuneá; conj. prez. 3 să bắune/báune

băuní vb. (sil. bă-u-), ind. prez. 1 sg. băun/báun, imperf. 3 sg. băuneá; conj. prez. 3 sg. și pl. băune/báune


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BĂUNÍ vb. v. mugi, rage, zbiera.

băuni vb. v. MUGI. RAGE. ZBIERA.

Intrare: băuni
  • silabație: bă-u-ni
verb (V334)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • băuni
  • băunire
  • băunit
  • băunitu‑
  • băunind
  • băunindu‑
singular plural
  • băune
  • băuniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • băun
(să)
  • băun
  • băuneam
  • băunii
  • băunisem
a II-a (tu)
  • băuni
(să)
  • băuni
  • băuneai
  • băuniși
  • băuniseși
a III-a (el, ea)
  • băune
(să)
  • băune
  • băunea
  • băuni
  • băunise
plural I (noi)
  • băunim
(să)
  • băunim
  • băuneam
  • băunirăm
  • băuniserăm
  • băunisem
a II-a (voi)
  • băuniți
(să)
  • băuniți
  • băuneați
  • băunirăți
  • băuniserăți
  • băuniseți
a III-a (ei, ele)
  • băune
(să)
  • băune
  • băuneau
  • băuni
  • băuniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

băuni

etimologie:

  • cf. bau
    surse: DEX '09 DEX '98