opțiuni
  • info

2 intrări

17 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BĂUNI, băun, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre lupi și câini) A urla; (despre vite) a mugi; (despre copii) a țipa tare; p. ext. a se văita. [Pr.: bă-u-. – Prez. ind. și: baun] – Cf. bau.

băuni v vz băuna

băuni vb. IV. v. băuna.

BĂUNI (baun) vb. intr. A mugi: Nu lătra ca cîinii, Nu băuni ca boii (TOC.) 2 Trans. = BĂUNA2.

BĂUNI, băun, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre lupi și câini) A urla; (despre vite) a mugi; (despre copii) a țipa tare; p. ext. a se văita. [Pr.: bă-u-] – Cf. bau.

BĂUNI, băun, vb. IV. Intranz. (Regional, despre lupi și cîini) A urla, (despre vite) a mugi; (despre copii) a țipa tare, a urla, p. ext. a se văieta, a geme. Vară-mea... se strecoară în partea cealaltă a odăii, unnde băune mătușa. STANCU, D. 49. – Pronunțat: bă-u-.

BĂUNI, băun, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre lupi și cîini) A urla; (despre vite) a mugi; (despre copii) a țipa tare; p. ext. a se văita. [Pr.: bă-u-] – Lat. *baubulare.

băuna [At: POMPILIU, B. 1005 / V: ~ni / Pzi: ~nez și băun / E: ml baubulare <baubari>] (Trs) 1 vi (D. lupi) A urla. 2 vi (D. vite) A mugi. 3 vi (D. copii) A urla. 4 vt A supăra pe cineva cu plânsul. 5 vr A se văita.

băuna vb. I. intr. (pop.) 1 (despre lupi) A urla. 2 (despre vite) A mugi. 3 (despre copii) A țipa; ext. a geme, a se văita. • sil. bă-u-. prez.ind. băun, -ez. și băuni vb. IV. /lat. baubulare.

❍BĂUNA (baun) vb. intr. Trans. 1 A plînge, a se văicăra (vorb. de copii) 2 A urla (vorb. de lupi și de cîini).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

băuni (a ~) (reg.) (desp. bă-u-) vb., ind. prez. 1 sg. băun/baun, 3 sg. băune/baune, imperf. 1 băuneam; conj. prez. 1 sg. să băun/să baun, 3 să băune/să baune

băuni (a ~) (reg.) (bă-u-) vb., ind. prez. 1 sg. băun/baun, imperf. 3 sg. băunea; conj. prez. 3 să băune/baune

băuni vb. (sil. bă-u-), ind. prez. 1 sg. băun/baun, imperf. 3 sg. băunea; conj. prez. 3 sg. și pl. băune/baune

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BĂUNI vb. v. mugi, rage, zbiera.

băuni vb. v. MUGI. RAGE. ZBIERA.

BĂUNA vb. v. urla.

băuna vb. v. URLA.

Intrare: băuni
  • silabație: bă-u-ni info
verb (V334)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • băuni
  • băunire
  • băunit
  • băunitu‑
  • băunind
  • băunindu‑
 singular plural
  • băune
  • băuniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • băun
 (să)
  • băun
  • băuneam
  • băunii
  • băunisem
a II-a (tu)
  • băuni
 (să)
  • băuni
  • băuneai
  • băuniși
  • băuniseși
a III-a (el, ea)
  • băune
 (să)
  • băune
  • băunea
  • băuni
  • băunise
plural I (noi)
  • băunim
 (să)
  • băunim
  • băuneam
  • băunirăm
  • băuniserăm
  • băunisem
a II-a (voi)
  • băuniți
 (să)
  • băuniți
  • băuneați
  • băunirăți
  • băuniserăți
  • băuniseți
a III-a (ei, ele)
  • băune
 (să)
  • băune
  • băuneau
  • băuniră
  • băuniseră
Intrare: băuna
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • băuna
  • băunare
  • băunat
  • băunatu‑
  • băunând
  • băunându‑
 singular plural
  • băunează
  • băunați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • băunez
 (să)
  • băunez
  • băunam
  • băunai
  • băunasem
a II-a (tu)
  • băunezi
 (să)
  • băunezi
  • băunai
  • băunași
  • băunaseși
a III-a (el, ea)
  • băunează
 (să)
  • băuneze
  • băuna
  • băună
  • băunase
plural I (noi)
  • băunăm
 (să)
  • băunăm
  • băunam
  • băunarăm
  • băunaserăm
  • băunasem
a II-a (voi)
  • băunați
 (să)
  • băunați
  • băunați
  • băunarăți
  • băunaserăți
  • băunaseți
a III-a (ei, ele)
  • băunează
 (să)
  • băuneze
  • băunau
  • băunară
  • băunaseră
  • silabație: bă-u-ni info
verb (V334)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • băuni
  • băunire
  • băunit
  • băunitu‑
  • băunind
  • băunindu‑
 singular plural
  • băune
  • băuniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • băun
 (să)
  • băun
  • băuneam
  • băunii
  • băunisem
a II-a (tu)
  • băuni
 (să)
  • băuni
  • băuneai
  • băuniși
  • băuniseși
a III-a (el, ea)
  • băune
 (să)
  • băune
  • băunea
  • băuni
  • băunise
plural I (noi)
  • băunim
 (să)
  • băunim
  • băuneam
  • băunirăm
  • băuniserăm
  • băunisem
a II-a (voi)
  • băuniți
 (să)
  • băuniți
  • băuneați
  • băunirăți
  • băuniserăți
  • băuniseți
a III-a (ei, ele)
  • băune
 (să)
  • băune
  • băuneau
  • băuniră
  • băuniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

băuni, băunverb

etimologie:
  • cf. bau DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.