3 intrări

60 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bătrâni v vz îmbătrâni

bătrân, ~ă [At: COD. VOR. 63/2 / V: (înv) ~târn, ~ă / E: ml betranus (= veteremus] 1 smf Om de vârstă înaintată Cf moșneag (1), moș (1), (îrg), ghiuj (1), vâj (1), unchiaș, babă, mătușă. 2 smp (Înv; îs) ~ii satului Reprezentații comunali (aleși dintre oamenii în vârstă). 3 smp (Pop) Strămoși. 4 smp (Îlav) Din ~i Din moși-strămoși. 5 smp (Pfm) Părinți. 6 sm (Îrg) Parte de moșie rămasă din moși-strămoși. 7 sm (Iht) Țigănuș (Umbra krameri). 8-9 a (D. ființe) (Foarte) înaintat în vârstă. 10 a (Înv; d. profesioniști) Cu mulți ani de activitate. 11 a (Îs) Fată ~ă Fată care a rămas nemăritată după vremea măritișului. 12 a (Îs) June ~ Bărbat care a îmbătrânit necăsătorit. 13 a (Îs) Tata ~ Bunic. 14 a (Îs) Mamă ~ă Bunică. 15 a (Îs) Zile (sau vremuri) ~e De demult. 16 a (Înv; d. oameni) Așezat de mult într-un loc.

îmbătrâni [At: PSALT, SCH. 114 / S și: (înv) înb~ / Pzi: ~nesc / E: în- + bătrân] 1 vi (D. ființe) A deveni bătrân Si: (îvp) a bătrâni. 2 vi (Fig; rar; d. obiecte) A se uza. 3 vtf A face pe cineva să devină bătrân (provocându-i supărări, griji etc.) Si: (îvp) a bătrâni. 4 vtf A face pe cineva să pară mai bătrân decât este în realitate Si: (îvp) a bătrâni. 5 vi (Pfm; îe) A ~ în vatră A rămâne fată bătrână. 6 vt (Teh) A schimba structura, proprietățile și aspectul unor materiale sau produse, pentru a le da aspectul unui lucru vechi. 7 vt (Ind) A trece lent și repetat un metal de la o temperatură ordinară la una joasă, de la o stare instabilă la una stabilă, pentru a obține un metal ale cărui calități să nu se mai schimbe.

BĂTRẤN, -Ă, bătrâni, -e, adj., s. m. și f. I. Adj. 1. Care trăiește de mulți ani, care este înaintat în vârstă. ◊ Fată bătrână = fată rămasă nemăritată după vremea măritișului. ♦ (Despre fața sau înfățișarea cuiva) Care și-a pierdut frăgezimea, care trădează bătrânețe. 2. Care există de mult timp, de demult. II. S. m. și f. 1. Persoană în vârstă înaintată. ◊ Loc. adj. și adv. Din bătrâni = din vremea veche, din moși-strămoși. 2. (Fam., la m. sg.) Tată; (la f. sg.) mamă; (la m. pl.) părinți. – Lat. betranus (= veteranus).

BĂTRẤN, -Ă, bătrâni, -e, adj., s. m. și f. I. Adj. 1. Care trăiește de mulți ani, care este înaintat în vârstă. ◊ Fată bătrână = fată rămasă nemăritată după vremea măritișului. ♦ (Despre fața sau înfățișarea cuiva) Care și-a pierdut frăgezimea, care trădează bătrânețe. 2. Care există de mult timp, de demult. II. S. m. și f. 1. Persoană în vârstă înaintată. ◊ Loc. adj. și adv. Din bătrâni = din vremea veche, din moși-strămoși. 2. (Fam., la m. sg.) Tată; (la f. sg.) mamă; (la m. pl.) părinți. – Lat. betranus (= veteranus).

ÎMBĂTRÂNÍ, îmbătrânesc, vb. IV. Intranz. 1. A deveni bătrân. ♦ Tranz. fact. A face pe cineva să devină bătrân (provocându-i supărări, griji etc.). ♦ Tranz. fact. A face pe cineva să pară mai bătrân decât este în realitate, a-i da înfățișare bătrânicioasă. 2. (Despre materiale) A-și schimba în mod lent structura și proprietățile caracteristice (prin degradare); a se învechi. – În + bătrân.

ÎMBĂTRÂNÍ, îmbătrânesc, vb. IV. Intranz. 1. A deveni bătrân. ♦ Tranz. fact. A face pe cineva să devină bătrân (provocându-i supărări, griji etc.). ♦ Tranz. fact. A face pe cineva să pară mai bătrân decât este în realitate, a-i da înfățișare bătrânicioasă. 2. (Despre materiale) A-și schimba în mod lent structura și proprietățile caracteristice (prin degradare); a se învechi. – În + bătrân.

BĂTRÎ́N2, -Ă, bătrîni, -e, s. m. și f. 1. (În opoziție cu tînăr) Persoană în vîrstă înaintată; moș, moșneag, babă. V. unchiaș, mătușă. Bătrînii și bătrînele rămăseseră mai la o parte. PAS, L. I 15. Sînt grei bătrînii de pornit, Dar de-i pornești sînt grei de-oprit. COȘBUC, P. I 58. Ce ai fiule? a întrebat bătrînă. CARAGIALE, P. 121. ◊ Loc. adj. și adv. Din bătrîni = (care a rămas sau durează) din vremea veche, din. moși-strămoși. Era mai bine înstărit... pentru că avea casa și locul din bătrîni. PAS, Z. I 145. Cu păharul plin în mîni, Precum e felul din bătrîni... a-nchinat. COȘBUC, P. I 59. Căci te iubeam cu ochi păgîni Și plini de suferinți, Ce mi-i lăsară din bătrîni Părinții din părinți. EMINESCU, O. I 192. 2. (Familiar, la sg. m.) Tată; (la sg. f.) mamă; (la pl. m.) părinți. Se bucură bătrînul și-i fălos Cînd îmi citește numele-n ziar. BENIUC, V. 101. La luat să nu gîndim, C-avem doi bătrîni acasă, Ne-am lua și nu ne lasă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 58.

BĂTRÎ́N1, -Ă, bătrîni, -e, adj. 1. (În opoziție cu tînăr) Înaintat în vîrstă, care trăiește sau există de mulți ani. În casă, cei mai bătrîni cinstesc, dorindu-și noroc. BUJOR, S. 100. Ea e bătrînă, n-are mult Să mai trăiască, poate. COȘBUC, P. I 78. Așa ne amăgea mama, cu o pupăză care își făcea cuib de mulți ani într-un tei foarte bătrîn. CREANGĂ, A. 52. ◊ (Transilv.) June bătrîn = tînăr căruia i-a trecut vremea însurătorii, flăcău tomnatic. Trandafir crescut în fîn. Rău îmi stă june bătrîn. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 459. Fată bătrînă = fată care a îmbătrînit nemăritată. Nu ședea fată bătrînă, Că și dracu s-a-nsurat Și tu nu te-ai măritat! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 449. ◊ (Ca atribut dat unr personalități istorice) Pliniu cel bătrîn. Mircea cel bătrîn. ♦ (Despre fața sau înfățișarea cuiva) Care a ajuns în stadiul bătrîneții, care și-a pierdut frăgezimea. Înalt, cu spatele lat și adus, cu fața încrețită și bătrînă. SAHIA, N. 65. O adîncă întristare era scrisă pe fața lui bătrînă. EMINESCU, N. 55. 2. (În opoziție cu de acum, actual, modern, proaspăt) De demult, din vremuri vechi, din moși-strămoși, vechi. Pe străzile-aceslui bătrîn București Ies primii boboci de lumină. DEȘLIU, M. 69. Colo sus, culcat pe-o rînă, Stă Negoiul mohorît Cu-a lui negură bătrînă. TOPÎRCEANU, S. A. 25. Noi toți sîntem așa de tineri, Că am putea să-ți fim nepoți... Dar cînd ne zici bătrînă doină, Ești cel mai tînăr dintre toți! IOSIF, PATR. 24. [împăratul] nu zîmbea nici la cîntecul nevinovat al copilului... nici la poveștile bătrîne și glumețe ale ostașilor. EMINESCU, N. 3. ♦ (Despre băuturi) Vechi. Țuica a fost bătrînă, vinul de soi, se mai afla și o sticlă de vișinată. PETRESCU, A. 292.

BĂTRÎNÍ vb. IV v. îmbătrîni.

ÎMBĂTRÎNÍ, îmbătrînesc, vb. IV. Intranz. 1. A deveni bătrîn. Noi trăim cu părerea că numai omul îmbătrînește, să scutură și cade. DELAVRANCEA, A. 35. Însoară-te pînă a nu îmbătrîni. NEGRUZZI, S. I 251. Îmbătrînești fără vreme. ȘEZ. I 221. ♦ Tranz. A face pe cineva să devină bătrîn (prin supărări, griji, necazuri etc.). Vremea... ne îmbătrînește și ne duce la moarte. IBRĂILEANU, A. 187. De ce m-ai îmbătrînit? TEODORESCU, P. P. 277. 2. (Despre materiale) A-și schimba în mod lent proprietățile caracteristice, în condiții normale de serviciu sau de depozitare. – Variantă: bătrîní vb. IV.

BĂTRẤN, -Ă, bătrâni, -e, adj., s. m. și f. I. Adj. 1 Înaintat în vârstă, care trăiește de mulți ani. ♦ (Despre fața sau înfățișarea cuiva) Care și-a pierdut frăgezimea, care trădează bătrânețea. 2. De demult, vechi. Bătrânul București. II. S. m. și f. 1. Persoană în vârstă înaintată; (la m.) moș, moșneag; (la f.) babă. ◊ Loc. adj. și adv. Din bătrâni = din vremea veche, din moși-strămoși. 2. (Fam., la sg. m.) Tată; (la sg. f.) mamă; (la pl. m.) părinți. – Lat. betranus (= veteranus).

bătrân s. m. Student din anii mari, spre deosebire de ◊ „bobocii” din anul I ◊ „Mișcarea browniană a «boboceilor», dezorientați și fără cămine, goana după orare și cereri de înscriere, nedumerirea «bătrânilor» legată de noile condiții pentru obținerea burselor, agitația specifică după vacanță – toate acestea le-am putut constata în raidul făcut prin universitățile Capitalei.” R.l. 3 X 95 p. 9

BĂTRÂN2 ~ă (~i, ~e) m. și f. 1) Persoană ajunsă la o vârstă înaintată. * Din ~i din vremuri de demult; din moși-strămoși. 2) mai ales la pl. fam. Tata și mama; părinți. ~ii mei. [Sil. bă-trân] /<lat. veteranus

BĂTRÂN1 ~ă (~i, ~e) 1) și substantival (despre ființe) Care trăiește de mult timp; ajuns la o vârstă înaintată. Om ~. 2) fig. Care are caracterele fizice sau morale ale unei persoane de vârstă înaintată. * Fată ~ă fată care a trecut de vremea măritișului, rămânând nemăritată. Lup ~ om cu multă experiență de viață; om încercat în viață. 3) rar (despre lucruri) Care este făcut de mult timp; care este în întrebuințare de mult timp; vechi. [Sil. bă-trân] /<lat. veteranus

A ÎMBĂTRÂNÍ ~ésc 1. intranz. 1) (despre organisme vii) A deveni bătrân; a ajunge (treptat) în stare de bătrânețe. 2) (despre mașini, unelte, materiale) A pierde lent calitățile inițiale prin trecerea timpului. 2. tranz. 1) (persoane) A face să devină bătrân înainte de timp; a aduce în stare de bătrânețe. 2) A face să pară mai bătrân decât este în realitate. Machiajul ~ește. [Sil. -bă-trâ-] /în + bătrân

bătrân a. 1. care trăiește de mult timp: om bătrân; 2. care a fost într’un trecut depărtat, foarte vechiu: din vremile bătrâne, datine bătrâne. [Lat. VETERANUS, lit. soldat bătrân, sens generalizat deja în latina vulgară]. ║ m. 1. om în ultima vârstă a vieții: un bătrân; 2. pl. cei ce au trăit odată, cei ce au fost în timpuri depărtate de noi: cuvinte din bătrâni.

îmbătrânì a. a (se) face bătrân.

bătrî́n, -ă adj. (lat. veteranus, pop. vetranus și betranus, vechĭ, bătrîn, d. vetus, véteris, vechĭ. V. vechĭ, veteran). Care trăiește de mult timp: om, cal, copac bătrîn. Cal bătrîn (iron.), om bătrîn: acuma-s cal bătrîn! Porc bătrîn (Iron.), bătrîn nerușinat. Pește bătrîn (Suc.), pește sărat. Subst. Persoană bătrînă. Pămînt moștenit din bătrînĭ (Mold.). Din bătrînĭ, pe cît se ține minte, din tradițiune. V. moș, babă, getbeget.

2) bătrînésc V. îmbătrînesc.

îmbătrînésc v. intr. Ajung bătrîn: a îmbătrîni de suferințe. V. tr. Fac bătrîn: l-aŭ îmbătrînit suferințele. – Vechĭ, azĭ Trans. P. P. bătrînesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bătrấn (bă-trân) adj. m., s. m., pl. bătrấni; adj. f., s. f. bătrấnă, pl. bătrấne

arată toate definițiile

Intrare: bătrân (adj.)
bătrân1 (adj.) adjectiv
  • silabație: bă-trân
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bătrân
  • bătrânul
  • bătrânu‑
  • bătrâ
  • bătrâna
plural
  • bătrâni
  • bătrânii
  • bătrâne
  • bătrânele
genitiv-dativ singular
  • bătrân
  • bătrânului
  • bătrâne
  • bătrânei
plural
  • bătrâni
  • bătrânilor
  • bătrâne
  • bătrânelor
vocativ singular
plural
Intrare: bătrân (s.m.)
  • silabație: bă-trân
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bătrân
  • bătrânul
  • bătrânu‑
plural
  • bătrâni
  • bătrânii
genitiv-dativ singular
  • bătrân
  • bătrânului
plural
  • bătrâni
  • bătrânilor
vocativ singular
  • bătrânule
  • bătrâne
plural
  • bătrânilor
Intrare: îmbătrâni
  • silabație: îm-bă-trâ-ni
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îmbătrâni
  • ‑mbătrâni
  • îmbătrânire
  • ‑mbătrânire
  • îmbătrânit
  • ‑mbătrânit
  • îmbătrânitu‑
  • ‑mbătrânitu‑
  • îmbătrânind
  • ‑mbătrânind
  • îmbătrânindu‑
  • ‑mbătrânindu‑
singular plural
  • îmbătrânește
  • ‑mbătrânește
  • îmbătrâniți
  • ‑mbătrâniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îmbătrânesc
  • ‑mbătrânesc
(să)
  • îmbătrânesc
  • ‑mbătrânesc
  • îmbătrâneam
  • ‑mbătrâneam
  • îmbătrânii
  • ‑mbătrânii
  • îmbătrânisem
  • ‑mbătrânisem
a II-a (tu)
  • îmbătrânești
  • ‑mbătrânești
(să)
  • îmbătrânești
  • ‑mbătrânești
  • îmbătrâneai
  • ‑mbătrâneai
  • îmbătrâniși
  • ‑mbătrâniși
  • îmbătrâniseși
  • ‑mbătrâniseși
a III-a (el, ea)
  • îmbătrânește
  • ‑mbătrânește
(să)
  • îmbătrânească
  • ‑mbătrânească
  • îmbătrânea
  • ‑mbătrânea
  • îmbătrâni
  • ‑mbătrâni
  • îmbătrânise
  • ‑mbătrânise
plural I (noi)
  • îmbătrânim
  • ‑mbătrânim
(să)
  • îmbătrânim
  • ‑mbătrânim
  • îmbătrâneam
  • ‑mbătrâneam
  • îmbătrânirăm
  • ‑mbătrânirăm
  • îmbătrâniserăm
  • ‑mbătrâniserăm
  • îmbătrânisem
  • ‑mbătrânisem
a II-a (voi)
  • îmbătrâniți
  • ‑mbătrâniți
(să)
  • îmbătrâniți
  • ‑mbătrâniți
  • îmbătrâneați
  • ‑mbătrâneați
  • îmbătrânirăți
  • ‑mbătrânirăți
  • îmbătrâniserăți
  • ‑mbătrâniserăți
  • îmbătrâniseți
  • ‑mbătrâniseți
a III-a (ei, ele)
  • îmbătrânesc
  • ‑mbătrânesc
(să)
  • îmbătrânească
  • ‑mbătrânească
  • îmbătrâneau
  • ‑mbătrâneau
  • îmbătrâni
  • ‑mbătrâni
  • îmbătrâniseră
  • ‑mbătrâniseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bătrâni
  • bătrânire
  • bătrânit
  • bătrânitu‑
  • bătrânind
  • bătrânindu‑
singular plural
  • bătrânește
  • bătrâniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bătrânesc
(să)
  • bătrânesc
  • bătrâneam
  • bătrânii
  • bătrânisem
a II-a (tu)
  • bătrânești
(să)
  • bătrânești
  • bătrâneai
  • bătrâniși
  • bătrâniseși
a III-a (el, ea)
  • bătrânește
(să)
  • bătrânească
  • bătrânea
  • bătrâni
  • bătrânise
plural I (noi)
  • bătrânim
(să)
  • bătrânim
  • bătrâneam
  • bătrânirăm
  • bătrâniserăm
  • bătrânisem
a II-a (voi)
  • bătrâniți
(să)
  • bătrâniți
  • bătrâneați
  • bătrânirăți
  • bătrâniserăți
  • bătrâniseți
a III-a (ei, ele)
  • bătrânesc
(să)
  • bătrânească
  • bătrâneau
  • bătrâni
  • bătrâniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bătrân (adj.)

  • 1. Care trăiește de mulți ani, care este înaintat în vârstă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC diminutive: bătrâior bătrânel, -ică 3 exemple
    exemple
    • În casă, cei mai bătrîni cinstesc, dorindu-și noroc. BUJOR, S. 100.
      surse: DLRLC
    • Ea e bătrînă, n-are mult Să mai trăiască, poate. COȘBUC, P. I 78.
      surse: DLRLC
    • Așa ne amăgea mama, cu o pupăză care își făcea cuib de mulți ani într-un tei foarte bătrîn. CREANGĂ, A. 52.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Transilvania June bătrân = tânăr căruia i-a trecut vremea însurătorii, flăcău tomnatic.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Trandafir crescut în fîn, Rău îmi stă june bătrîn. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 459.
        surse: DLRLC
    • 1.2. Fată bătrână = fată rămasă nemăritată după vremea măritișului.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Nu ședea fată bătrînă, Că și dracu s-a-nsurat Și tu nu te-ai măritat! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 449.
        surse: DLRLC
    • 1.3. Este folosit ca atribut dat unor personalități istorice.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Pliniu cel bătrân. Mircea cel bătrân.
        surse: DLRLC
    • 1.4. (Despre fața sau înfățișarea cuiva) Care și-a pierdut frăgezimea, care trădează bătrânețe.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Înalt, cu spatele lat și adus, cu fața încrețită și bătrînă. SAHIA, N. 65.
        surse: DLRLC
      • O adîncă întristare era scrisă pe fața lui bătrînă. EMINESCU, N. 55.
        surse: DLRLC
  • 2. Care există de mult timp, de demult.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: vechi 4 exemple
    exemple
    • Pe străzile-acestui bătrîn București Ies primii boboci de lumină. DEȘLIU, M. 69.
      surse: DLRLC
    • Colo sus, culcat pe-o rînă, Stă Negoiul mohorît Cu-a lui negură bătrînă. TOPÎRCEANU, S. A. 25.
      surse: DLRLC
    • Noi toți sîntem așa de tineri, Că am putea să-ți fim nepoți... Dar cînd ne zici bătrîna doină, Ești cel mai tînăr dintre toți! IOSIF, PATR. 24.
      surse: DLRLC
    • [Împăratul] nu zîmbea nici la cîntecul nevinovat al copilului... nici la poveștile bătrîne și glumețe ale ostașilor. EMINESCU, N. 3.
      surse: DLRLC
    • 2.1. Despre băuturi:
      surse: DLRLC sinonime: vechi un exemplu
      exemple
      • Țuica a fost bătrînă, vinul de soi, se mai afla și o sticlă de vișinată. PETRESCU, A. 292.
        surse: DLRLC

etimologie:

bătrân, -ă (persoană) bătrân bătrână

  • 1. Persoană în vârstă înaintată.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: babă moș moșneag diminutive: bătrânel, -ică 3 exemple
    exemple
    • Bătrînii și bătrînele rămăseseră mai la o parte. PAS, L. I 15.
      surse: DLRLC
    • Sînt grei bătrînii de pornit, Dar de-i pornești sînt grei de-oprit. COȘBUC, P. I 58.
      surse: DLRLC
    • Ce ai fiule? a întrebat bătrîna. CARAGIALE, P. 121.
      surse: DLRLC
    • 1.1. locuțiune adjectivală locuțiune adverbială Din bătrâni = din vremea veche, din moși-strămoși.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
      exemple
      • Era mai bine înstărit... pentru că avea casa și locul din bătrîni. PAS, Z. I 145.
        surse: DLRLC
      • Cu păharul plin în mîni, Precum e felul din bătrîni... a-nchinat. COȘBUC, P. I 59.
        surse: DLRLC
      • Căci te iubeam cu ochi păgîni Și plini de suferinți, Ce mi-i lăsară din bătrîni Părinții din părinți. EMINESCU, O. I 192.
        surse: DLRLC
  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Se bucură bătrînul și-i fălos Cînd îmi citește numele-n ziar. BENIUC, V. 101.
      surse: DLRLC
  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 4. familiar masculin (la) plural Părinți.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • La luat să nu gîndim, C-avem doi bătrîni acasă, Ne-am lua și nu ne lasă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 58.
      surse: DLRLC

etimologie:

îmbătrâni îmbătrânire îmbătrânit bătrâni

  • 1. A deveni bătrân.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC antonime: întineri 3 exemple
    exemple
    • Noi trăim cu părerea că numai omul îmbătrînește, să scutură și cade. DELAVRANCEA, A. 35.
      surse: DLRLC
    • Însoară-te pînă a nu îmbătrîni. NEGRUZZI, S. I 251.
      surse: DLRLC
    • Îmbătrînești fără vreme. ȘEZ. I 221.
      surse: DLRLC
    • 1.1. tranzitiv factitiv A face pe cineva să devină bătrân (provocându-i supărări, griji etc.).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Vremea... ne îmbătrînește și ne duce la moarte. IBRĂILEANU, A. 187.
        surse: DLRLC
      • De ce m-ai îmbătrînit? TEODORESCU, P. P. 277.
        surse: DLRLC
    • 1.2. tranzitiv factitiv A face pe cineva să pară mai bătrân decât este în realitate, a-i da înfățișare bătrânicioasă.
      surse: DEX '09 DEX '98
  • 2. (Despre materiale) A-și schimba în mod lent structura și proprietățile caracteristice (prin degradare); a se învechi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: învechi

etimologie:

  • În + bătrân
    surse: DEX '98 DEX '09